dispozitiv

Forms

dispozitiv n (plural dispozitive)^[1]

Etymology

It is borrowed from French dispositif.^{[2][3][4][5][1]} Marcu and Maneca also name Italian dispositivo as a model.^[6] The French word is formed on dispositus (“arranged”), the participle of dispōnō (“to set in order”), with the suffix -if.^[1][7] In Romanian it belongs to the family of dispune, with dispoziție.^[2]

Earliest recorded meaning

DELR's first record is in the French–Romanian dictionary of Poenaru, Aaron and Hill, 1840, as a legal term: the closing part of a decree, law or court judgment that states the decision.^[2] Negulici's dictionary of 1848 has dispositiv only as an adjective, “that disposes, prepares”.^[8]

Semantic evolution

The legal sense came first and is now dated: the operative part of a judgment or decree, quoted by the Academy dictionary from Odobescu and Eminescu.^[5][4] The technical sense, the arrangement of the parts of an apparatus, appears by Șăineanu's time and became the main one: a set of parts that does a definite job in a technical system, and so a device.^[9][10][3] A military sense, the deployment of troops on the ground and the troops so deployed, completes the modern word.^[3][11]

Timeline

• 1840 – the legal sense “operative part of a decree or judgment”, in Poenaru, Aaron and Hill's dictionary.^[2]
• 1848 – dispositiv as an adjective in Negulici.^[8]
• 1870 – listed in Costinescu's Romanian–French vocabulary.^[4]
• 1929 – the sense “arrangement of the parts of a technical apparatus”.^[9]

Meanings

Noun

1. A set of connected parts, usually fixed, that performs a definite function in a technical system; a device, an apparatus.^[3][2][1]
2. The deployment of troops on the ground for a battle or a movement; by extension, the troops so deployed.^[3][4]
3. (law) The final part of a court judgment or decree, which states the decision.^[3][5]

Related words

• dispune
• dispoziție
• French dispositif

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. dispune
3. ^ a b c d e f DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 321
4. ^ a b c d Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 729
5. ^ a b c Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. dispozitiv
6. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. dispozitiv
7. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1, 433
8. ^ a b Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București, p. s.v. dispozitiv
9. ^ a b Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 1, 213
10. ^ Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. dispozitiv
11. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 131