distracție

Forms

distracție f (plural distracții)^[1] Older variants are distracțiune and the rare diștracție, the form of the first record.^[2][3][4]

Etymology

It is borrowed from French distraction, also borrowed from Latin distractio (“a pulling apart, separation”).^[5][2][6][1] DELR, which lists it in the family of distra, gives only French, while Tiktin derives it from Italian distrazione.^[3][4] The Latin noun is formed on distrahō (“to drag apart”) with -tiō.^[7][1][8]

Earliest recorded meaning

The first record is in Dimitrie Țichindeal's moral fables of 1814, in the form diștracție.^[3][2][4] Negulici's dictionary of neologisms (1848) defines it first as a wandering of the mind from one's occupation to other things, momentary inattention, and then as a pastime, a means to forget pain or longing, with the example „Citirea este cea mai bună distracție” “reading is the best distraction”.^[9]

Semantic evolution

Both senses were there from the start: absent-mindedness, which DLRLC illustrates with Russo's “full of distractions”, and amusement, now the main sense.^[9][10][5] MDA2 also records the rare old senses “astonishment” and “separation of a part from a whole”, the latter close to the Latin meaning.^[2][7] The related words came in the same years: distrage from 1847, distrat from about 1832 and distractiv from 1883.^[3]

Timeline

• 1814 – diștracție in Țichindeal's fables, the first record.^[3][2]
• c. 1832 – the related adjective distrat “absent-minded”, as distract, in I. Golescu.^[3]
• 1847 – the verb distrage in Heliade-Rădulescu.^[3]
• 1848 – Negulici defines both inattention and pastime.^[9]
• 1883 – distractiv “amusing”.^[3]

Meanings

Noun

1. amusement, fun: what entertains and relaxes; a pleasant way of spending time: o seară de distracție “an evening of fun”.^[5][2][1]
2. A means of entertainment, a pastime.^[2]
3. Lack of attention or concentration, absent-mindedness.^[5][11]

Related words

• distractiv
• distra
• distrat
• distrage
• Latin distractio

References

1. ^ a b c d e Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 731
3. ^ a b c d e f g h Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. distra
4. ^ a b c Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. distracție
5. ^ a b c d DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 322
6. ^ Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual, p. s.v. distracție
7. ^ a b Glare, P. G. W., ed. (2012), Oxford Latin Dictionary, 2nd ed., Oxford: Oxford University Press
8. ^ Graur, Alexandru (1980), Cuvinte înrudite, București: Editura Științifică și Enciclopedică
9. ^ a b c Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București, p. s.v. distracție
10. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 134
11. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. distracție