Etymologically
Log in

depărtare

History Permalink

Etymology and origin of the Romanian word depărtare

Confidence
Probable
Formation
Derivation
First attested
1581 Coresi's Carte de învățătură More words from the 16th century
Ultimate origin
Latin pars

Pronunciation

  • /de.pərˈta.re/[1]

Forms

depărtare f (plural depărtări)[1]

Etymology

It is the long infinitive of depărta, formed from Romanian depărta + -re.[2][3][1][4] The noun survives south of the Danube: Aromanian dipărtare and Megleno-Romanian dipărtari.[3]

The verb is formed on the adverb departe “far”.[3][4] DELR, Ciorănescu and Tiktin explain the adverb as de and parte “side”, with a first sense “aside, apart”, and compare Portuguese de parte and Italian a parte.[3][5] That noun comes from pars.[6] Pușcariu derived the verb instead from *dēquartō (“to drive out of a quarter”), from quartus, like French écarter from *exquartō, and the adverb from the verb.[5][3] Ciorănescu rejects his objection to the first explanation, and DELR calls the derivation of an adverb in -e from a verb improbable.[5][3]

Earliest recorded meaning

The first record is in Coresi's Carte de învățătură of 1581.[3][2] Tiktin's first record is later, in Eustratie's Pravila of 1632, and Gaster's chrestomathy glosses it “distance”.[4][7] Besides “distance”, DELR records the old senses “separation, difference”.[3]

Semantic evolution

The 17th-century Slavonic–Romanian lexicons use depărtare to gloss words for “discord” and for “distance”, which matches the old sense of separation.[8][3] MDA2 lists many senses of the action of moving away: withdrawal, estrangement, leaving one's home, dismissal from an office, exile and the warding off of dangers.[2] The Lexicon de la Buda of 1825 gives two senses, the act of removing and the state of being far, with Latin remotio and distantia.[9] Scriban and Șăineanu define it as the action of moving away and as distance or interval.[10][11] In modern Romanian the concrete sense “a far-off place” is common, often in the plural, as in Sadoveanu's and Camilar's depărtările.[12][13]

Timeline

  • c. 1500-1520 – the verb depărta in the Psaltirea Hurmuzaki.[3][2]
  • 1581 – depărtare in Coresi's Carte de învățătură, the first record.[3][2]
  • 1632 – in Eustratie's Pravila.[4]
  • c. 1660-1670 – in the Slavonic–Romanian lexicon Lex.St., the first of the six lexicons that gloss it.[8]
  • 1688 – depărtare and depărtările in the Bucharest Bible.[14]
  • 1825 – the Lexicon de la Buda gives the senses “removal” and “distance”.[9]
  • 1844 – the diminutive adverb depărtișor in Bălcescu.[3]

Meanings

Noun

  1. The fact of moving (oneself) away; removal, withdrawal: depărtarea de casă.[13][2]
  2. (concrete) A place far from the speaker, often in the plural: în depărtare se vedeau munții.[13][12]
  3. distance, interval: la o depărtare de doi kilometri.[13][10][1]
  4. (dated) Separation, difference.[3][2]

Usage notes

Din depărtare (also din depărtări) means “from afar” and în depărtare “in the distance”.[13][12]

References

  1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
  2. ^ a b c d e f g Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 645
  3. ^ a b c d e f g h i j k l m Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. departe
  4. ^ a b c d Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. depărtare
  5. ^ a b c Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. departe
  6. ^ Cihac, A. de (1870), Dictionnaire d'étymologie daco-romane I: Éléments latins comparés avec les autres langues romanes, Frankfurt am Main, p. 195
  7. ^ Gaster, M. (1891), Chrestomatie română: texte tipărite și manuscrise (sec. XVI–XIX), dialectale și populare, cu o introducere, gramatică și un glosar româno-francez, vol. II, Leipzig: Brockhaus / București: Socec, p. s.v. depărtare
  8. ^ a b Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. depărtare
  9. ^ a b Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 173
  10. ^ a b Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 404
  11. ^ Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 1, 198
  12. ^ a b c Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 52
  13. ^ a b c d e DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 290
  14. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. 2 Chronicles 28:19
Cite this entry

“Depărtare.” Etymologically, 12 Nov. 2026, etymologically.com/ro/dep%C4%83rtare. Accessed 12 Nov. 2026.

Last edited on . ·