copertă

Forms

copertă f (plural coperte)^[1]

Etymology

It is borrowed from Italian coperta (“cover”).^{[2][3][4][5][1]} The Italian noun is the feminine of coperto (“covered”), the past participle of coprire (“to cover”), from Latin cooperiō, formed from co- and operiō (“to close, to hide”).^[2][6] Gabinschi lists it as a doublet of covertă.^[7]

Ciorănescu gives the variants ⟨covertă⟩ and cuvertă, a naval term from Modern Greek κουβέρτα (kouvérta).^[3] Scriban recorded the popular cupertă (“envelope”).^[8]

Earliest recorded meaning

The first record is in Beldiman, in 1786, in the form cupertă.^[2] Tiktin's first record, of 1805, has the sense “envelope”.^[9]

Semantic evolution

In the early 19th century the word meant an envelope for a letter, a sense Tiktin and MDA2 now mark as obsolete.^[9][4] Other covers were named by it too: the case of a clock, a bedspread and, at sea, the deck of a ship.^[10][4] Maiorescu writes of a pamphlet cu coperta roșie “with the red cover”, and the cover of a book or a magazine is the only sense DEX 2009 keeps.^[10][5] The verb coperta “to bind in covers”, from Italian copertare, is recorded from 1940, and decoperta “to strip off a covering” from 1960.^[2]

Timeline

• 1786 – first record, as cupertă, in Beldiman.^[2]
• 1805 – “envelope”.^[9]
• 1841 – copertină “small roof over a door”, from Italian copertina.^[2]
• 1940 – the verb coperta “to put covers on”.^[2]
• 1960 – decoperta “to remove a covering”.^[2]

Meanings

Noun

1. The protective cover of a book, a magazine or an exercise book; scoarță.^[5][4]
2. (obsolete) An envelope for a letter.^[4][10]
3. (obsolete) The case of a clock or watch; a bedspread.^[4][10]
4. (nautical, obsolete) The deck of a ship.^[4][11]

Word family

• coperta
• decoperta
• supracopertă

Related words

• copertină
• covertă

Usage notes

The plural is coperți or coperte;^[5][12] DEX 2009 puts coperți first, DEX 1998 coperte.^[5][12]

References

1. ^ a b Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. copertă
3. ^ a b Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. copertă
4. ^ a b c d e f g Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 504
5. ^ a b c d e DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 233
6. ^ Nocentini, Alberto; Parenti, Alessandro (2010), l'Etimologico: vocabolario della lingua italiana, Firenze: Le Monnier
7. ^ Gabinschi, Marcu (2001), Dicționar de dublete etimologice ale limbii române, 2nd ed., Chișinău: Litera, p. 86
8. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 345
9. ^ a b c Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. copértă
10. ^ a b c d Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. copertă
11. ^ Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. copertă
12. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” (1998), Dicționarul explicativ al limbii române, 2nd ed., București: Univers Enciclopedic, p. 224