clasic

Forms

clasic m or n (feminine singular clasică, masculine plural clasici, feminine/neuter plural clasice)^[1]

Etymology

It is borrowed from French classique and Latin classicus: DELR, MDA2 and DEX name both, Tiktin and Scriban only the Latin, and CADE only the French.^{[2][3][4][5][6][7]} The Latin adjective first meant “(a citizen) of the first class, of the highest rank”, from classis (“class (of citizens)”).^[2][8] French borrowed it in 1548, after Aulus Gellius' use of the word for writers of the first rank.^[9] The noun clasă goes back to the same Latin word.^[10]

Earliest recorded meaning

DELR and Tiktin date the first record to 1824, DELR in a text by Palladi, with the sense “serving as a model of perfection; belonging to an age of great literary and artistic flowering”.^[2][5] In 1828 a document in the Uricariul speaks of „paradosirea tuturor clasicelor învățături” “the teaching of all the classical subjects”, where it means “of Greek and Latin antiquity”.^[11][3]

Semantic evolution

Negulici's dictionary of neologisms (1848) explains the word as “approved, great, authoritative”, a book “taught in the classes of the colleges”, and a “classical land” such as Italy or Greece.^[12] The sense “read in school” still heads Șăineanu's definition in 1929.^[13] From “of Greco-Roman antiquity” and “worthy to serve as a model” the word came to mean “typical, characteristic” and “usual, standard”: procedeu tehnic clasic “a standard technical procedure”.^[4][11] It also names the art of classicism, as opposed to romantic art.^[4][7] Muzică clasică is art music, opposed to popular music.^[3]

Timeline

• 1824 – first record, in Palladi.^[2][5]
• 1828 – “classical subjects” in a document in the Uricariul.^[11][3]
• 1844 – the derivative clasicitate, after German Klassizität.^[2]
• 1847–1848 – neoclasic in Cipariu.^[2]
• 1848 – in Negulici's dictionary of neologisms.^[12]
• 1871 – clasicism and clasicist in Laurian and Massim's dictionary.^[2]

Meanings

Adjective

1. Serving as a model of perfection; by extension, written according to the traditional rules: un roman clasic.^[4][14]
2. (of writers, artists, scientists; often as a noun) Of great and lasting value; a classic: clasicii literaturii române.^[4][3]
3. typical, characteristic; usual, standard.^[4][15]
4. Of classicism.^[4][16]
5. Of Greek and Roman antiquity: limbi clasice “Greek and Latin”.^[17][7]
6. muzică clasică: classical music.^[3]

Word family

• clasicism
• clasicist
• clasicitate
• clasiciza
• clasicizant
• neoclasic
• neoclasicism
• preclasic
• preclasicism
• semiclasic

Related words

• clasă

References

1. ^ Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. clasic
3. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 429
4. ^ a b c d e f g DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1, 193
5. ^ a b c Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. clasic
6. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1, 300
7. ^ a b c Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. clasic
8. ^ Glare, P. G. W., ed. (2012), Oxford Latin Dictionary, 2nd ed., Oxford: Oxford University Press
9. ^ Rey, Alain, ed. (1992), Dictionnaire historique de la langue française, Paris: Le Robert
10. ^ Graur, Alexandru (1980), Cuvinte înrudite, București: Editura Științifică și Enciclopedică, p. 25
11. ^ a b c Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. clasic
12. ^ a b Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București
13. ^ Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 1, 139
14. ^ Costăchescu, Adriana; Dincă, Daniela; Dragoste, Ramona; Popescu, Mihaela; Scurtu, Gabriela (2009–2010), Dicționar de împrumuturi lexicale din limba franceză (DILF), 2 vols., Craiova: Universitaria
15. ^ Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual, p. s.v. clasic
16. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. clasic
17. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. clasic