clătită

Forms

clătită f (plural clătite)^[1]

Etymology

It is from Romanian clătit (“swirled, rinsed”), the past participle of clăti used as a feminine noun.^[2][3][4][5] DELR explains the name by the way the pancake is made, the batter being swirled all the time in the pan; Șăineanu glosses it “a pastry swirled in the pan”.^[2][6] Wiktionary takes it from the adjective in the phrase ⟨plăcintă clătită⟩, literally “swirled pie”.^[1] The verb is from Old Church Slavonic клатити (klatiti, “to shake”), from Proto-Slavic *koltiti.^[2][1]

Earliest recorded meaning

The first record is in Samuil Micu's dictionary, written between 1780 and 1801.^[2] Tiktin cites Predetici's dictionary of 1793, with the sense of a pancake.^[3]

Semantic evolution

The sense has stayed that of a thin pancake.^[3][7] The Lexicon de la Buda of 1825 equates it with scoveargă and glosses it as a thin flat cake, German Fladen and Platschinte.^[8] Cihac gave French “flan, omelette, beignet”.^[9] Modern dictionaries describe a thin sheet of batter fried in fat, filled with jam, cheese or meat and rolled up.^[7][10][4]

Timeline

• 1780–1801 – in Samuil Micu's dictionary, the first record.^[2]
• 1793 – in Predetici's dictionary.^[3]
• 1825 – “thin flat cake” in the Lexicon de la Buda.^[8]
• 1869 – the Romanian equivalent of a Hungarian word for a pancake in Barițiu's dictionary.^[11]

Meanings

Noun

1. A pancake: a thin sheet of batter of flour, milk and eggs fried in fat, filled with jam, cheese or meat and rolled.^[10][7][1]

Related words

• clăti
• clătina
• scoveargă

References

1. ^ a b c d e Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. clăti
3. ^ a b c d Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. clătítă
4. ^ a b Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. clătită
5. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1, 301
6. ^ Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 1, 139
7. ^ a b c Academia Republicii Populare Romîne (1958), Dicționarul limbii romîne moderne, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. s.v. clătită
8. ^ a b Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 126
9. ^ Cihac, A. de (1879), Dictionnaire d'étymologie daco-romane II: Éléments slaves, magyars, turcs, grecs-moderne et albanais, Frankfurt am Main, p. 60
10. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. clătită
11. ^ Barițiu, George (1869), Dictionariu unguresc-romanescu, Brașov, p. 322