chirie

Forms

chirie f (plural chirii)^[1]

Etymology

In DELR, DEX and DLRLV it is borrowed from Bulgarian кирия (kirija) or Serbo-Croatian kirija, both of Turkish origin.^[2][3][4] Wiktionary names the Serbo-Croatian word alone, and MDA2 names Turkish and Serbian.^[1][5] For Ciorănescu, after Miklosich, Șăineanu and Lokotsch, it is borrowed from Ottoman Turkish كرا (kira) directly, and Tiktin and Scriban also name Turkish.^[6][7][8] The Ottoman word is from Arabic كِرَاء (kirāʔ, “hire, rent”),^[6][1] and Tietze puts a Persian stage between the two.^[9]

The word is shared across the Balkans: Modern Greek κιρά (kirá) and Albanian kirá keep the original ending, while the other languages have the ending ⟨-ie⟩ that Romanian shows.^[6][10] BER explains the Bulgarian ⟨-ija⟩ by Turkish case forms such as Turkish kirayı and kiraya, used in phrases for paying or letting.^[11] South of the Danube it is found as Aromanian chirie and Megleno-Romanian chiriiă.^[6][12][13]

Earliest recorded meaning

DELR and Tiktin date it to 1632, in Eustratie's Pravila.^[2][7] The Pravila of Vasile Lupu (1646) has the phrase „va năimi casă în chirie” “he will hire a house for rent”.^[4][5]

Semantic evolution

Besides the rent of a house, the old language used the word for the hire of a cart and the fee for carrying goods: Neculce writes that carts were taken „cu chirie” to carry bread, and Klein's dictionary of 1801 glosses it as the price of carriage.^[10][14] Tiktin quotes Alecsandri for the same sense, and MDA2 now marks it as regional and rare.^[7][5]

The DA separates chirie, in its time mostly the rent of buildings, shops, town land and carts, from arendă, the lease of farmland.^[15] A proverbial phrase, gura nu ține chirie “the mouth charges no rent”, means that talking costs nothing.^[16][7]

Timeline

• 1632 – in Eustratie's Pravila, the first record.^[2][7]
• 1646 – casă în chirie “a house for rent” in the Pravila of Vasile Lupu.^[4][5]
• c. 1743 – carts hired „cu chirie” in Neculce's chronicle.^[10]
• 1776 – the derivative chiriaș “tenant”.^[2]
• 1801 – “price of carriage” in Klein's dictionary.^[14]
• 1818 – the verb închiria “to let, to rent”.^[2]

Meanings

Noun

1. rent: the sum a tenant pays for the temporary use of a dwelling or of something hired.^[3][17]
2. cu chirie: for hire, rented: a da cu chirie “to let”, a lua cu chirie “to rent”, a sta cu chirie “to live in rented lodgings”.^[3][7]
3. (regional, rare) A carriage fee, the price paid for carrying goods.^[5][18]

Word family

• chiriaș
• închiria
• închirietor
• subchiriaș
• subînchiria

References

1. ^ a b c Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. chirie
3. ^ a b c DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 180
4. ^ a b c Costinescu, Mariana; Georgescu, Magdalena; Zgraon, Florentina (1987), Dicționarul limbii române literare vechi (1640–1780): termeni regionali, București: Editura Științifică și Enciclopedică, p. 1, 101
5. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 386
6. ^ a b c d Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. chirie
7. ^ a b c d e f Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. chirie
8. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 272
9. ^ Tietze, Andreas (2002–2018), Tarihi ve Etimolojik Türkiye Türkçesi Lugatı, Istanbul: Simurg; Vienna: Austrian Academy of Sciences, p. 316
10. ^ a b c Șăineanu, Lazăr (1900), Influența orientală asupra limbei și culturei române, vol. I: Introducerea; vol. II.1: Vorbele populare; vol. II.2: Vorbele istorice, literare, Indice, București: Socec, p. 2, 115
11. ^ Georgiev, Vladimir I. et al. (eds.) (1971–), Bălgarski etimologičen rečnik, Sofija: Izdatelstvo na Bălgarskata akademija na naukite, p. 2, 382
12. ^ Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 607
13. ^ Capidan, Theodor (1935), Meglenoromânii III: Dicționar meglenoromân, București: Academia Română, p. 70
14. ^ a b Gáldi, László (ed.) (1944), Samuel Klein: Dictionarium valachico-latinum. Primul dicționar al limbii române, Budapest: Királyi Magyar Pázmány Péter Tudományegyetemi Román Intézet (Klein's dictionary of 1801, with Gáldi's etymological study), p. 333
15. ^ Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. chirie
16. ^ Academia Republicii Populare Romîne (1958), Dicționarul limbii romîne moderne, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. s.v. chirie
17. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. chirie
18. ^ Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. chirie