cântăreț

Forms

cântăreț m (plural cântăreți, feminine equivalent cântăreață)^[1]

Etymology

It is formed from Romanian cânta + -ăreț, from the verb “to sing” and the agent suffix.^{[2][3][4][1][5]} DELR lists it in the family of cânta, beside the older cântător of the same sense.^[6] The verb is from Latin cantō (“to sing”).^[6][7]

The Buda lexicon of 1825 derived the word from Latin cantor, a view of its time.^[8]

Earliest recorded meaning

The first record is in Mardarie's Slavonic–Romanian lexicon of 1649, where cântăreț renders a Slavonic word for a musician.^[6][5][9] The Bible of 1688 has the feminine: „glasul celor ce cântă au al cântăreațelor” “the voice of singing men or of singing women” (2 Samuel 19:35).^[5][10][2]

Semantic evolution

From “one who sings” the word took two narrower senses: the professional singer, and the church singer who chants the responses of the liturgy, a synonym of dascăl and psalt.^[10][11] The church sense is old: Miron Costin describes a funeral at which „cântăreții și preoții” walked ahead of the boyars.^[10] Klein's dictionary of 1801 glosses Cantarétz with Latin cantor and Hungarian kántor.^[12]

Used as an adjective it describes people and birds that sing well, and poets call songbirds cântăreți: „Bate vântul frunza-n dungă, Cântăreții mi-i alungă” (Eminescu).^[10][5] A figurative sense “poet, bard” follows from it.^[13][14] In slang the word means “traitor, informer”, one who “sings” to the police.^[15] Recent compounds such as cântăreț-compozitor “singer-songwriter” are recorded in the press from the 1960s.^[16]

Timeline

• 1649 – cântăreț in Mardarie's Slavonic–Romanian lexicon, the first record.^[6][5][9]
• 1688 – the feminine cântăreață in the Bucharest Bible.^[6][5]
• 1688 – cântăreț and its plural in the books of Chronicles in the same Bible.^[17]
• 1801 – Cantarétz “singer, cantor” in Klein's dictionary.^[12]
• 1825 – Cântăretiu “singer” in the Lexicon de la Buda.^[8]

Meanings

Noun

1. A singer, a person who sings; especially one who sings for a living: cântăreț de operă “opera singer”.^[3][2]
2. A church singer who chants and reads in the services; a cantor.^[3][18]
3. (figurative) A poet, especially one who praises someone or something in verse.^[3][2]
4. (slang) A traitor or police informer.^[15]

Adjective

1. That sings, or sings well; said of people and of songbirds: păsări cântărețe “songbirds”.^[10][19]

Word family

• cântăreață

Related words

• cântător
• cânt
• cântec

Usage notes

The feminine cântăreață (plural cântărețe) names a female singer.^[3][1]

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 341
3. ^ a b c d e DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 163
4. ^ Academia Republicii Populare Romîne (1958), Dicționarul limbii romîne moderne, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne
5. ^ a b c d e f Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. cântăreț
6. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. cânta
7. ^ Cihac, A. de (1870), Dictionnaire d'étymologie daco-romane I: Éléments latins comparés avec les autres langues romanes, Frankfurt am Main
8. ^ a b Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.)
9. ^ a b Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro
10. ^ a b c d e Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. cântăreț
11. ^ DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic
12. ^ a b Gáldi, László (ed.) (1944), Samuel Klein: Dictionarium valachico-latinum. Primul dicționar al limbii române, Budapest: Királyi Magyar Pázmány Péter Tudományegyetemi Román Intézet (Klein's dictionary of 1801, with Gáldi's etymological study)
13. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună
14. ^ Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc
15. ^ a b Volceanov, George (2007), Dicționar de argou al limbii române, București: Niculescu
16. ^ Dimitrescu, Florica (1997), Dicționar de cuvinte recente, 2nd ed., București: Logos (with the 3rd ed., 2013, in CLRE)
17. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition)
18. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional
19. ^ Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească