câștigător

Forms

câștigător m (plural câștigători, feminine equivalent câștigătoare)^[1]

Etymology

It is formed from Romanian câștiga + -ător, the agent suffix added to the verb “to win”.^[2][3][1] DELR lists it in the family of câștiga, and the DLRM derives it from the noun câștig with the same suffix.^[4][5] Candrea and Densusianu took it instead from a Latin adjective Vulgar Latin *castigatorius.^[6] The verb continues Latin castīgō (“to chastise, correct”), whose sense moved in Romanian from “to correct, educate” to “to look after” and then “to gain”.^[4][7]

Earliest recorded meaning

DELR and Tiktin date the word to 1649, Tiktin's record being Mardarie's Slavonic–Romanian lexicon.^[4][8] The 17th-century glossaries use it as an adjective and a noun for “one who gains, a profiteer”: the Anonymus Caransebesiensis has it, and a lexicon of about 1660–1670 uses it for a Slavonic word meaning “profitable”.^[3][6][9]

Semantic evolution

MDA2 records an old variant câștigătoriu.^[3] Barcianu's German glosses of 1886 still give “acquirer”, one who gains something.^[10] The sense “winner of a contest” is the main one in the 20th-century dictionaries, which add the winning ticket or number of a lottery.^[11][12] DEX and MDA2 also use it of an animal, above all a horse, that wins a race.^[2][3] Alecsandri once used câștigaș in the same sense, for the rhyme.^[4]

Timeline

• 1649 – the first record, in Mardarie's lexicon.^[4][8]
• c. 1650–1700 – in the Anonymus Caransebesiensis glossary.^[3]
• c. 1660–1670 – in a Slavonic–Romanian lexicon, for “profitable”.^[9]
• 1688 – the plural câștigători in the Bucharest Bible.^[13]
• 1886 – Barcianu glosses it “acquirer”.^[10]

Meanings

Noun

1. A person who has won a prize or gain, or the upper hand over others in a contest; a winner.^[2][3][1]
2. An animal, especially a horse, that wins a race.^[2][3]

Adjective

1. Who or which has won: echipa câștigătoare “the winning team”.^[2][3]
2. That brings a gain or gives the right to one: un bilet câștigător “a winning ticket”.^[2][14]

Related words

• câștiga
• câștig

References

1. ^ a b c Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 165
3. ^ a b c d e f g h Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 347
4. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. câștiga
5. ^ Academia Republicii Populare Romîne (1958), Dicționarul limbii romîne moderne, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. s.v. cîștigător
6. ^ a b Candrea, I.-A.; Densusianu, Ov. (1907–1914), Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine (A–Putea), București, p. s.v. cîștigător
7. ^ Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. cîștiga
8. ^ a b Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. câștigător
9. ^ a b Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. cîștigător
10. ^ a b Barcianu, Sava Popovici (1886), Dicționar român-germân și germân-român, revised by D. P. Barcianu, part I: român-germân, Sibiu: Institut tipografic, p. 90
11. ^ Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. cîștigător
12. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 1, 455
13. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. 1 Tim 6:19
14. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. câștigător