ață

Forms

ață f (plural ațe)^[1]

Etymology

It is inherited from Latin acia (“thread for sewing”).^{[2][3][4][5][6][1]} The Latin noun is derived from acus (“needle”), although de Vaan finds the sense shift not obvious.^[2][7] The Latin /kj/ became /ț/, as in față from faciēs.^[8]

It survives in all four branches: Aromanian atsã, Megleno-Romanian ață and Istro-Romanian åțę (a plural).^[2][9][10] Its Romance cognates include Italian accia and Rhaeto-Romance and Old French forms.^[3][6]

Earliest recorded meaning

DELR's first record is Coresi's Gospel book of 1560–1561.^[2] Tiktin cites the passage, John 2:15 in Coresi's text.^[11]

Semantic evolution

Besides sewing thread, the old language used the word for any cord or rope: the cords of a tent in the 1688 Bible and those of a prince's tent in Ureche's chronicle.^[11][12] The Pravila of Govora (1640) counts penances in ațe, strokes with the cord.^[11]

Further senses grew from the likeness of a thread: the builder's plumb line (ața zidarului), a fibre of meat, plants or pea pods, the thin burr left on a blade after grinding, and the fold of membrane under the tongue.^[5][13] Used as an adverb, ață means “straight, directly”, from the straight line of a thread.^[5][3] In army slang it meant the commissariat, a joke on the old abbreviation a-ție of administrație.^[3] Ciorănescu reports, after Capidan, that Bulgarian borrowed the word from Romanian.^[3]

Timeline

• 1560–1561 – ață in Coresi's Gospel book, the first record.^[2][11]
• 1640 – ațe “strokes with the cord” in the Pravila of Govora.^[11][4]
• 1688 – ațele “the cords” of a tent in the Bucharest Bible.^[14]
• 1760–1770 – the diminutive ațișoară.^[2]
• 1802–1803 – ațos “fibrous”.^[2]
• 1857 – ațică “fine thread”.^[2]

Meanings

Noun

1. thread: a thin twisted strand of cotton, linen or hemp, used for sewing and weaving: un mosor de ață albă.^[5][1]
2. (plural) Ragged clothes.^[5]
3. A thread-like strand: the builder's plumb line, a fibre of a plant or of a pod.^[5]
4. (adverbial) Straight, directly, without turning aside: Merge ață acasă.^[5][13]
5. A thin burr of metal formed when a tool is ground on a whetstone.^[5]
6. In the compound ață-de-mare: a water plant (Ruppia) or a slender sea fish (Nerophis).^[5]

Word family

• ațică
• ațișoară
• ațos
• ațucă

Related words

• Aromanian atsã
• Latin acia

Usage notes

Common phrases: cusut cu ață albă “obviously false”, a întinde ața “to go too far”, a se ține într-un fir de ață “to hang by a thread”, nici un capăt de ață “nothing at all”.^[5][4]

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. ață
3. ^ a b c d e Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. ață
4. ^ a b c Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 126
5. ^ a b c d e f g h i j DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 73
6. ^ a b Meyer-Lübke, Wilhelm (1935), Romanisches etymologisches Wörterbuch, 3rd ed., Heidelberg: Winter, p. 102
7. ^ de Vaan, Michiel (2008), Etymological Dictionary of Latin and the other Italic Languages, Leiden Indo-European Etymological Dictionary Series 7, Leiden; Boston: Brill
8. ^ Hasdeu, B. P. (1886–1898), Etymologicum Magnum Romaniae: dicționarul limbei istorice și poporane a românilor, 4 vols. (A–Bărbat), București: Socec, p. s.v. ață
9. ^ Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 176
10. ^ Capidan, Theodor (1935), Meglenoromânii III: Dicționar meglenoromân, București: Academia Română, p. 29
11. ^ a b c d e Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. ață
12. ^ Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. ață
13. ^ a b Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 136
14. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. Is 33:20