aștepta

Forms

aștepta (third-person singular present așteaptă, past participle așteptat, third-person subjunctive aștepte) 1st conjugation^[1] The Psaltirea Scheiană has the present forms aștâptă and aștaptă beside așteaptă.^[2] MDA2 records a regional variant with -tăp-.^[3]

Etymology

It is inherited from Vulgar Latin *astectō (“to wait”), an assimilated form of Latin adspectō, a variant of aspectō (“to look at attentively”).^[4][5][1][6] The Latin verb is the frequentative of aspiciō, formed from Latin ad- + speciō (“to look”).^[4] In popular Latin it took over the sense of exspectō (“to wait for”).^[4][7] The assimilation of /p/ to the following /t/ gave /st/.^[7][5]

The word survives in all four branches: Aromanian ashteptu, Megleno-Romanian ștet and Istro-Romanian așteptu.^[5][8][9] The assimilated form also lives on in southern Italy and Sardinia, in Sicilian astittari, Old Sardinian usettare and Friulian setá; the unassimilated Latin form gave Italian aspettare and Occitan aspeitar.^[4][10] DELI explains the Italian verb as the Latin verb for to wait for with a change of prefix.^[11]

The Aromanian verb also means to receive guests.^[5][8] Pușcariu and the DA explain this sense by contamination with Latin exceptō or with Albanian pres (“to wait; to receive”).^[5][12] Ciorănescu prefers a natural development from waiting for guests to having them, as in attendre.^[5] Capidan derives the Megleno-Romanian verb from the latter Latin verb.^[9]

Earliest recorded meaning

DELR dates the first record to about 1500, in the Psaltirea Hurmuzaki, where the verb means “to wait for”: the psalter has așteptară “they waited” (Psalm 103:27).^[4][13] The Codicele Voronețean (c. 1563–1583) tells how the apostle's companions went ahead „și așteptă noi întru Troada” “and waited for us at Troas”.^[14][3]

Semantic evolution

The verb has always meant both “to wait” and “to wait for” someone or something.^[14][15] An old sense is “to give someone time to pay”: a text of 1642 has a debtor beg „să facă milă de mine de mă mai așteaptă” “take pity on me and give me more time”.^[15] From waiting comes “to hope for” and, in the reflexive, “to expect”: nu mă așteptam “I didn't expect it”.^[6][3] In religious use it meant “to trust in God”.^[3]

The derivatives are old: așteptător “one who waits” is recorded in 1559–1560, the noun așteptat and așteptătură “expectation” about 1650, and pe neașteptate “unexpectedly” in 1833.^[4] The jocular la sfântu-așteaptă “on Saint Wait's day” means “never”.^[6][3]

Timeline

• c. 1500 – așteptară in the Psaltirea Hurmuzaki, the first record.^[4][13]
• 1559–1560 – așteptător in the Codex Bratul.^[4]
• c. 1563–1583 – „așteptă noi întru Troada” in the Codicele Voronețean.^[14][3]
• 1642 – “to give a debtor time”.^[15]
• 1649 – aștept in Mardarie's Slavonic–Romanian lexicon.^[16]
• c. 1650 – the nouns așteptat and așteptătură.^[4]
• 1833 – pe neașteptate “unexpectedly”.^[4]
• 1865 – neașteptător “impatient” in Bolintineanu.^[4]

Meanings

Verb

1. To wait somewhere in order to be present at something or to meet someone; to wait for, await: Te aștept la gară.^[6][1]
2. To give someone time to do something or to pay a debt.^[6][3]
3. In negative sentences, to hesitate, to delay.^[6]
4. To let time pass in the hope that something will happen; to hope for.^[6][3]
5. Reflexive, a se aștepta (la): to expect, to count on something.^[6][1]
6. Of a thing or event: to be in store for someone: Cine știe ce ne așteaptă?^[15][1]

Word family

• așteptare
• așteptat
• așteptător
• neașteptat

Related words

• Aromanian ashteptu
• Italian aspettare

Usage notes

La sfântu-așteaptă (or la moș-așteaptă) means “never”.^[6] The imperative așteaptă! is also a threat, “just you wait!”.^[3]

References

1. ^ a b c d e f Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ Candrea, I.-A. (1916), Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI și XVII traduse din slavonește, vol. II: Glosarele, București: Socec, p. 254
3. ^ a b c d e f g h i Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 119
4. ^ a b c d e f g h i j k Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. aștepta
5. ^ a b c d e f Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. aștepta
6. ^ a b c d e f g h i DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 70
7. ^ a b Candrea, I.-A.; Densusianu, Ov. (1907–1914), Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine (A–Putea), București
8. ^ a b Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 174
9. ^ a b Capidan, Theodor (1935), Meglenoromânii III: Dicționar meglenoromân, București: Academia Română, p. 285
10. ^ Meyer-Lübke, Wilhelm (1935), Romanisches etymologisches Wörterbuch, 3rd ed., Heidelberg: Winter, p. 3039
11. ^ Cortelazzo, Manlio; Zolli, Paolo (1999), Dizionario etimologico della lingua italiana, 2nd ed. by Manlio Cortelazzo and Michele A. Cortelazzo, Bologna: Zanichelli, p. s.v. aspettare
12. ^ Pascu, Giorge (1925), Dictionnaire étymologique macédoroumain, 2 vols. (I: Les éléments latins et romans; II: Les éléments grecs, turcs, slaves, albanais, germaniques, magyars, néologismes, créations immédiates, obscurs), Iași: Cultura Națională, p. 1, 45
13. ^ a b Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. Ps 103:28
14. ^ a b c Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. aștepta
15. ^ a b c d Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. așteptá
16. ^ Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. aștept