șarpe

Forms

șarpe m (plural șerpi)^[1] The Moldavian form is șerpe, the one the Psaltirea Hurmuzaki already uses; older texts also have șearpe: „De-are ceare peaște, au șearpe-i da-va lui?” “if he asks for a fish, will he give him a snake?” (New Testament of 1648).^[2][3][4]

Etymology

It is inherited from Vulgar Latin *serpes, a form built on the nominative of Latin serpēns (“snake”) in place of the classical oblique stem.^[2][5][1] The Latin noun is the present participle of serpō (“to crawl, creep”), from Proto-Indo-European *serp-; cognates include Sanskrit सर्प (sarpá, “snake”), Ancient Greek ἑρπετόν (herpetón, “creeping animal”) and Albanian gjarpër (“snake”).^[1][6] Venantius Fortunatus already writes serps.^[5] MDA2, DEX and the DLR derive it directly from the classical form.^[7][8][4]

It survives in all four branches: Aromanian șarpe, Megleno-Romanian șarpi and Istro-Romanian șǫrpe.^[2][9][10] The same Latin form gave Italian serpe, Portuguese serpe, Spanish sierpe and Catalan serp, while French serpent and Spanish serpiente continue the oblique stem.^[5][2]

Earliest recorded meaning

Tiktin dates the first record to 1501.^[11] In Romanian texts it appears in the Psaltirea Hurmuzaki of the early 16th century, as șerpe and in the plural șerpii: „Lăudați Domnul de pre pământ șerpii și toate beznele” “praise the Lord from the earth, ye serpents and all deeps”.^[4][7][12] The sense was the reptile, and in the old texts it also rendered the dragon of the psalms.^[4]

Semantic evolution

Beside the reptile, the word came to mean a wicked, treacherous person: șarpe ce ești!.^[13][14] The fable of the snake warmed in one's bosom gave a încălzi un șarpe la sân “to be kind to someone ungrateful”, and a țipa ca din gură de șarpe means “to scream very loudly”.^[8][11] Names of species are compounds: șarpe de casă “grass snake”, șarpe cu clopoței “rattlesnake”, șarpe cu ochelari “cobra”.^[8][7] In the 1970s the press used șarpele monetar for the European currency band.^[15]

Romanian derivatives include șerpoaică “female snake; seductive woman”, șerpar “broad leather belt”, șerpesc and the verb șerpui “to wind like a snake”.^[2][11]

Timeline

• 1501 – the first record, according to Tiktin.^[11]
• early 16th century – șerpe and șerpii in the Psaltirea Hurmuzaki.^[12][7]
• 1570 – șarpelui in Coresi's Psalter.^[16]
• 1648 – șearpe in the New Testament.^[4]
• 1649 – șarpe glossing Slavonic ѕмий “serpent” in Mardarie's lexicon.^[17]
• 1976 – șarpele monetar “the currency snake” in the press.^[15]

Meanings

Noun

1. snake: a legless reptile with a long cylindrical body that moves by winding; in the plural, the order of snakes: un șarpe veninos “a venomous snake”.^[8][7][1]
2. (figurative) A wicked, treacherous person.^[13][14]
3. Something coiled or winding like a snake: șerpi de foc “snakes of fire”.^[14][13]

Word family

• șerpoaică
• șerpar
• șerpesc
• șerpește
• șerpos
• șerpui
• șerpuitor
• șerpuitură

Related words

• serpentină
• Latin serpēns
• Aromanian șarpe

Usage notes

The plural is șerpi; the variant șerpe is regional (Moldavia).^[7][2] A sări ca mușcat de șarpe means “to fly into a rage”, and în gaură de șarpe “in a hiding place hard to find”.^[8]

References

1. ^ a b c d e Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. șarpe
3. ^ Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. Ps 57:4
4. ^ a b c d e Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. șarpe
5. ^ a b c Meyer-Lübke, Wilhelm (1935), Romanisches etymologisches Wörterbuch, 3rd ed., Heidelberg: Winter, p. 7855
6. ^ Glare, P. G. W., ed. (2012), Oxford Latin Dictionary, 2nd ed., Oxford: Oxford University Press
7. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 1088
8. ^ a b c d e DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1085
9. ^ Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 1000
10. ^ Capidan, Theodor (1935), Meglenoromânii III: Dicționar meglenoromân, București: Academia Română, p. 283
11. ^ a b c d Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. șarpe
12. ^ a b Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. Ps 148:7
13. ^ a b c Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1276
14. ^ a b c Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 1, 567
15. ^ a b Dimitrescu, Florica (1997), Dicționar de cuvinte recente, 2nd ed., București: Logos (with the 3rd ed., 2013, in CLRE), p. s.v. șarpe
16. ^ Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. Ps 139:3
17. ^ Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. șarpe