șapte

Forms

șapte (cardinal numeral)^[1] Moldavia and popular speech have șepte, as in Creangă: „ținea... șepte lei și jumătate” “it cost seven and a half lei”.^[2][3][4]

Etymology

It is inherited from Latin septem (“seven”), from Proto-Indo-European *septḿ̥ (“seven”).^{[2][5][6][1][7]} The numeral survives in all four branches: Aromanian shapte, Megleno-Romanian șapti and Istro-Romanian sǫpte.^[2][8][9] Its Romance cognates include Dalmatian sapto, Italian sette, Occitan set, Catalan set, French sept, Spanish siete and Portuguese sete.^[2][10]

Earliest recorded meaning

The numeral is in the Psaltirea Hurmuzaki (c. 1500–1520).^[11] MDA2 and the DLR cite the Codicele Voronețean (c. 1563–1583): „prebândim șapte dzile” “we stayed seven days”.^[5][4]

Semantic evolution

Besides the number, the word names the figure 7 and serves as an ordinal after a noun: tomul șapte “volume seven”.^[3] Romanian builds the higher numerals on it: șaptesprezece “seventeen”, șaptezeci “seventy”, and the ordinal al șaptelea.^[6] Many idioms use it: a umbla pe șapte cărări “to be drunk”, a avea cei șapte ani de acasă “to be well brought up”, a mânca cât șapte “to eat a great deal”, a lua cuiva șapte piei “to work someone to death”.^[3][6] Derivatives are șeptar, the seven in a card game, înșeptit “sevenfold” and șeptime “a seventh”.^[2]

Timeline

• c. 1500–1520 – șapte in the Psaltirea Hurmuzaki.^[11]
• c. 1563–1583 – șapte dzile “seven days” in the Codicele Voronețean.^[5][4]
• 1570 – șapte in Coresi's psalter.^[11]
• 1649 – șapte in Mardarie's Slavonic–Romanian lexicon.^[12]

Meanings

Numeral

1. seven: the number between six and eight.^[3][1]
2. (as an ordinal, after the noun) seventh: capitolul șapte.^[3]

Noun

1. The figure 7.^[3][5]
2. șapte-degete: marsh cinquefoil (Comarum palustre).^[3]

Word family

• șeptar
• înșeptit
• șeptime
• șaptezeci
• șaptesprezece

Related words

• săptămână
• Aromanian shapte
• Latin septem

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. șapte
3. ^ a b c d e f g DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1085
4. ^ a b c Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. șapte
5. ^ a b c d Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 1086
6. ^ a b c Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. șapte
7. ^ de Vaan, Michiel (2008), Etymological Dictionary of Latin and the other Italic Languages, Leiden Indo-European Etymological Dictionary Series 7, Leiden; Boston: Brill
8. ^ Cunia, Tiberius (2008), Dictsiunar a limbãljei armãneascã, Editsii Timpurarã (after T. Papahagi, Ș. Mihăileanu and I. Dalametra; online at dixionline.net)
9. ^ Capidan, Theodor (1935), Meglenoromânii III: Dicționar meglenoromân, București: Academia Română, p. 282
10. ^ Meyer-Lübke, Wilhelm (1935), Romanisches etymologisches Wörterbuch, 3rd ed., Heidelberg: Winter, p. 7830
11. ^ a b c Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro
12. ^ Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro