ușă

Forms

ușă f (plural uși)^[1] Scriban gives ușă as the eastern and ușe as the western form; the Psaltirea Hurmuzaki has ușe in the early 16th century.^[2][3] The Bucharest Bible of 1688 has ușe once beside the usual ușă.^[4]

Etymology

It is inherited from Vulgar Latin *ustia, the plural of *ustium, a popular variant of Latin ostium (“door, entrance”); the neuter plural was taken as a feminine singular.^[5][6][7][1] Ciorănescu starts from the accusative *ūstiam.^[8] The Latin noun is derived from ōs (“mouth”).^[9][10]

The word survives in Aromanian ușe and Megleno-Romanian ușă.^{[8][11][12][13]} Its Romance cognates include Italian uscio, Occitan uis and French huis.^[8][10] Italian once had the plural uscia, recorded from 1288–1290.^[14] Romanian ușor “door post” is a separate inheritance, from ostiolum (“little door”).^[8][15]

Earliest recorded meaning

Tiktin's first record is from 1472.^[16] The early 16th-century Psaltirea Hurmuzaki has ușile and ușe.^[17][3] The Codicele Voronețean (c. 1563–1583), MDA2's first record, has the plural in its basic sense: „Închiseră ușile” “they shut the doors”.^[5][7]

Semantic evolution

The word means both the opening in a wall and the panel that closes it.^[6][5] In church use ușile împărătești or ușa domnească are the central doors of the altar.^[6][5] Șăineanu also gives the embroidered curtain that covered the church door.^[18]

Figuratively the door stands for the house: a umbla din ușă-n ușă is “to beg”, and pe la ușile oamenilor “working for others, living on charity”.^[6] Coresi's ușa postului “the door of the fast” is its beginning.^[16] Derivatives include ușier “usher”, formed after French huissier, and ușar “doorkeeper”.^[8]

Timeline

• 1472 – the first record, in a document.^[16]
• early 16th century – ușile and ușe in the Psaltirea Hurmuzaki.^[17][3]
• c. 1563–1583 – „Închiseră ușile” in the Codicele Voronețean.^[5][7]
• 1688 – ușa in the Bucharest Bible (Matthew 6:6).^[16]
• 1825 – the Lexicon of Buda gives ușă with the Latin ostium, ianua.^[19]

Meanings

Noun

1. A door, doorway: the opening left in a wall, a vehicle or a piece of furniture to go in and out; also the movable panel that closes it.^[6][5][1]
2. ușă domnească, ușă împărătească, ușa raiului: the main entrance of the altar in an Orthodox church.^[6]
3. (figurative) A house, a home: a bate pe la ușile oamenilor to work for others or live on charity.^[6]
4. (dated) An embroidered curtain covering the church door.^[18]

Word family

• ușier
• ușar

Related words

• ușor
• Aromanian ușe
• Latin ostium

Usage notes

In phrases: la ușă “very close”, a bate la ușă (of an event) “to be imminent”, a lăsa după ușă “to ignore”.^[6] Scriban records a nu fi ușă de biserică “not to be entirely honest”.^[2]

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1386
3. ^ a b c Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. Ps 68:15
4. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. 4 Kingdoms 4:15
5. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 1399
6. ^ a b c d e f g h DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1178
7. ^ a b c Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. ușă
8. ^ a b c d e Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. ușă
9. ^ Rey, Alain, ed. (1992), Dictionnaire historique de la langue française, Paris: Le Robert
10. ^ a b Nocentini, Alberto; Parenti, Alessandro (2010), l'Etimologico: vocabolario della lingua italiana, Firenze: Le Monnier
11. ^ Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 1096
12. ^ Cunia, Tiberius (2008), Dictsiunar a limbãljei armãneascã, Editsii Timpurarã (after T. Papahagi, Ș. Mihăileanu and I. Dalametra; online at dixionline.net), p. 1070
13. ^ Capidan, Theodor (1935), Meglenoromânii III: Dicționar meglenoromân, București: Academia Română, p. 319
14. ^ Cortelazzo, Manlio; Zolli, Paolo (1999), Dizionario etimologico della lingua italiana, 2nd ed. by Manlio Cortelazzo and Michele A. Cortelazzo, Bologna: Zanichelli
15. ^ Meyer-Lübke, Wilhelm (1935), Romanisches etymologisches Wörterbuch, 3rd ed., Heidelberg: Winter, p. 6116
16. ^ a b c d Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. úșă
17. ^ a b Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. Ps 9:14
18. ^ a b Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 682
19. ^ Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 740