toartă

Forms

toartă f (plural toarte)^[1] The plural is toarte or torți.^[2] Scriban gives toarte as western and torți as eastern.^[2][3]

Etymology

It is inherited from Latin torta, the feminine of tortus (“twisted”), past participle of torqueō (“to twist”).^{[4][2][5][6][1]} Șăineanu glossed the Latin form as “something rounded”.^[7] Wiktionary also allows a Romanian formation, the feminine of tort used as the participle of toarce “to spin”, since early handles may have been made of twisted cord.^[1] Ungureanu compares a Trentino word and an Istrian one for a wicker ring that holds tubs, both of the same form as the Latin.^[8]

Earliest recorded meaning

Tiktin and the DLR date the first record to 1508, after Mihăilă's dictionary of Old Romanian.^[4][6][5] In the Romanian texts it appears in Dosoftei's metrical Psalter (1673), where God fixes the earth by its handles: „Ce eu l-am întăritu-l de toarte”.^[4]

Semantic evolution

The core sense is the curved handle of a pot or jug, by which it is held.^[2][6] In folk belief the sky and the earth have handles: Creangă's hero grips „torțile ceriului”, and charms send evil „să vă loviți de toarta pământului”.^[4][9] By extension it names rings and loops: the ring from which something hangs, the shackle of a padlock, the hoop of an earring and, in Muntenia, the earring itself; regionally the ring of a scythe, a pig's nose ring and the rings of a saw frame.^[2][5][4] The phrase la toartă “by the handle” became an intensifier: prieteni la toartă “bosom friends”, opoziție la toartă “fierce opposition”.^[4][2][7] Slang uses it for the arm, as in a lua la toartă “to take by the arm”.^[10][11]

Timeline

• 1508 – the first record, after Mihăilă's dictionary of Old Romanian.^[4][6][5]
• 1673 – toarte “handles” of the earth in Dosoftei's metrical Psalter.^[4]
• 1705 – toartă in Cantemir's Istoria ieroglifică.^[6]
• 1801 – Klein's dictionary glosses toárta as Latin ansa.^[12]
• 1825 – the Buda Lexicon: “handle”, with cu toartă “having a handle”.^[13]
• late 19th century – la toartă “to the utmost” in Caragiale.^[4]

Meanings

Noun

1. A handle: a curved part sticking out of a vessel or other object, by which it is held.^[2][5][1]
2. A ring or loop by which something hangs; the shackle of a padlock.^[2][5]
3. The hoop that holds an earring in the ear; an earring shaped like a ring.^[2][5]
4. (slang) The arm.^[10][5]

Related words

• toarce
• tort
• Latin torqueō

Usage notes

La toartă (colloquial) means “thorough, extreme; very close”: Sunt prieteni la toartă de când erau copii.^[2][5] Toarta cerului and torțile pământului are the handles that folk tales give the sky and the earth.^[2]

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h i j k DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1129
3. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1327
4. ^ a b c d e f g h i Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. toartă
5. ^ a b c d e f g h i Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 1231
6. ^ a b c d e Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. toartă
7. ^ a b Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 656
8. ^ Ungureanu, Dan (2024), Istoria limbii române, Chișinău: Cartier, p. 365
9. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 4, 445
10. ^ a b Volceanov, George (2007), Dicționar de argou al limbii române, București: Niculescu, p. s.v. toartă
11. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. toartă
12. ^ Gáldi, László (ed.) (1944), Samuel Klein: Dictionarium valachico-latinum. Primul dicționar al limbii române, Budapest: Királyi Magyar Pázmány Péter Tudományegyetemi Román Intézet (Klein's dictionary of 1801, with Gáldi's etymological study), p. 458
13. ^ Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 713