scenă

Forms

scenă f (plural scene)^[1] Early 19th-century texts spell it in several ways (șcenă, senă, sțenă, șenă); Heliade-Rădulescu writes șenă: „Se arată pe șenă rezemat de altar” “he appears on the stage leaning on the altar”.^[2][3]

Etymology

It is borrowed from French scène, with Italian scena and Latin scaena as further sources in DEX,^[4][5] while MDA2 and the DLR give the French and Italian words and German Szene.^[3][2] Ciorănescu takes it from the French word alone, Tiktin from the Italian one alone.^[6][7] The Latin word is from Ancient Greek σκηνή (skēnḗ, “tent, booth; stage”).^[8][9][10] Nocentini sees an Etruscan intermediary in the Latin spelling ⟨ae⟩, and he and the DHLF connect the Greek word, tentatively, with σκιά (skiá, “shadow”).^[10][9]

Earliest recorded meaning

Tiktin's first record is of 1793.^[7] MDA2 and the DLR begin with Critil și Andronius, printed at Iași in 1794 as a translation from Greek.^[3][2] The sense there is the stage of a theatre.^[2]

Semantic evolution

From the stage itself the word passed to the theatre as an art, to a part of an act marked by the entrance or exit of a character, and to any place where something happens.^[4][11] Negulici's dictionary of 1848 already gives the figurative senses “quarrel” and “sight”.^[12] Costinescu (1870) explains a face o scenă cuiva as insulting someone in front of others, a phrase DEX now glosses as reproaching someone violently.^[13][4]

Romanian took the derivatives from several languages: Ciorănescu derives scenariu from Italian scenario, scenetă from Spanish sainete through French saynète, scenic and scenografie from French, and înscena from German inszenieren.^[6] The compound scenă-cheie “key scene” is recorded in the press from 1961.^[14]

Timeline

• 1793 – the first record.^[7]
• 1794 – Critil și Andronius, Iași.^[3][2]
• 1848 – Negulici defines the stage and gives the figurative senses “quarrel” and “sight”.^[12]
• 1870 – a face o scenă cuiva “to make a scene”.^[13]
• 1961 – scenă-cheie “key scene”.^[14]

Meanings

Noun

1. The stage: the raised part of a hall or an open-air space where performances take place, and by extension the theatre: a pune în scenă “to stage, direct”, a părăsi scena “to leave the stage, give up acting”.^[4][3]
2. A scene of a play: a division of an act marked by the entrance or exit of a character.^[4][5]
3. (figurative) The place where something happens: the political scene.^[4][15]
4. (figurative) An event that strikes or holds the attention, and a picture showing such an event with several figures.^[4]
5. (figurative) A quarrel, an outburst: a-i face cuiva o scenă “to make a scene, reproach someone violently”.^[4][16]

Word family

• scenariu
• scenetă
• scenic
• scenografie
• înscena

Related words

• French scène
• Latin scaena

References

1. ^ Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. scenă
3. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 801
4. ^ a b c d e f g h DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 987
5. ^ a b Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual, p. s.v. scenă
6. ^ a b Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. scenă
7. ^ a b c Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. scenă
8. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. scenă
9. ^ a b Rey, Alain, ed. (1992), Dictionnaire historique de la langue française, Paris: Le Robert
10. ^ a b Nocentini, Alberto; Parenti, Alessandro (2010), l'Etimologico: vocabolario della lingua italiana, Firenze: Le Monnier
11. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1168
12. ^ a b Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București, p. s.v. scenă
13. ^ a b Costinescu, Ion (1870), Vocabularu romano-francesu, 2 vols., Bucuresci, p. 2, 480
14. ^ a b Dimitrescu, Florica (1997), Dicționar de cuvinte recente, 2nd ed., București: Logos (with the 3rd ed., 2013, in CLRE), p. s.v. scénă
15. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. scenă
16. ^ Breban, Vasile (1980), Dicționar al limbii române contemporane de uz curent, București: Editura Științifică și Enciclopedică, p. s.v. scenă