scărpina

Forms

scărpina (third-person singular present scarpină, past participle scărpinat) 1st conjugation^[1]

Etymology

It is inherited from Latin scarpinō (“to scratch, scrape”), a Late and Vulgar Latin verb of uncertain origin.^[2][3][4][1] Tiktin notes that the Romanian vowel /i/ points to a Vulgar Latin variant with a long ī, and Ciorănescu agrees.^[5][2] An older view starting from Vulgar Latin *scalpināre, proposed by Meyer, Byhan and Crețu, Ciorănescu considers unnecessary.^[2]

The verb survives south of the Danube: Aromanian scarchin and Megleno-Romanian scarpin.^[6][7] Ciorănescu compares forms in Romansh and in northern Italian and Calabrian dialects.^[2] Ungureanu adds that early medieval Latin glossaries already use the verb to gloss “scratches”.^[8]

Earliest recorded meaning

The first record is in Mardarie's Slavonic–Romanian lexicon of 1649, where it glosses a Slavonic verb for “to fidget, scratch about”.^[5][9] A text of 1691 complains: „când vom să ne rugăm lui Dumnezeu… ne scărpinăm și căscăm” “when we want to pray to God… we scratch and yawn”.^[10][5]

Semantic evolution

The core sense, to scratch the skin to relieve an itch, has been the same since the first records;^[10] Ciorănescu notes that the verb is used throughout the country.^[10][2] Scratching the head became a gesture of puzzlement or embarrassment, fixed in a se scărpina în cap (or la ceafă, după ureche).^[11][4] Colloquially the verb also means to give someone a beating, as Creangă used it: acuș te scarpin.^[12][3] Banat has the forms scărpăna and scărpeni.^[2][5]

Timeline

• 1649 – in Mardarie's Slavonic–Romanian lexicon.^[5][9]
• 1688 – in the Bucharest Bible (Judges 8:7).^[13]
• 1691 – „ne scărpinăm și căscăm”, MDA2's first record.^[4][10]
• 1705 – in Cantemir's Istoria ieroglifică.^[10]

Meanings

Verb

1. (reflexive and transitive) To scratch or rub the skin with the nails, the fingers or against something hard, where it itches: Câinele se scarpină după ureche.^[3][1]
2. (reflexive) a se scărpina în cap: to scratch one's head in puzzlement or embarrassment.^[11][4]
3. To make something itch, or to feel an itch.^[4]
4. (figurative, colloquial) To thrash someone, to give someone a beating.^[3][14]

Word family

• scărpinătoare
• scărpinătură
• scărpiniș
• scărpinare
• scărpinat

Related words

• Aromanian scarchin

References

1. ^ a b c Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. scărpina
3. ^ a b c d DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 986
4. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 796
5. ^ a b c d e Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. scărpina
6. ^ Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 927
7. ^ Capidan, Theodor (1935), Meglenoromânii III: Dicționar meglenoromân, București: Academia Română, p. 260
8. ^ Ungureanu, Dan (2024), Istoria limbii române, Chișinău: Cartier, p. 358
9. ^ a b Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. scărpina
10. ^ a b c d e Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. scărpina
11. ^ a b Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 4, 43
12. ^ Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 572
13. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. Judges 8:7
14. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. scărpina