remarca

Forms

remarca (third-person singular present remarcă, past participle remarcat), 1st conjugation^[1] The present is remarc, rarely remarchez.^[2]

Etymology

It is borrowed from French remarquer (“to notice”).^{[3][2][4][5][6][1]} The French verb is a 16th-century remaking of Middle French remerchier under the influence of marquer, with an intensive re-.^[7]

Earliest recorded meaning

MDA2 dates the first record to the Curierul românesc of 1848, where a reader is asked whether he has noticed something.^[2][4] Negulici's dictionary of the same year has remarcare “to observe, to take note”, with the present remarc.^[8]

Semantic evolution

The transitive sense “to notice, observe” came first; it is common in Maiorescu, Vlahuță and the 20th-century writers.^[4] The reflexive “to stand out, distinguish oneself” is recorded beside it, and Șăineanu's dictionary of 1929 has a fost foarte remarcat “he was much noticed”.^[4][9] NODEX adds the sense “to comment on something”.^[10]

Timeline

• 1848 – remarca in the Curierul românesc, the first record.^[2]
• 1848 – remarcare in Negulici's dictionary.^[8]
• 1929 – Șăineanu's dictionary gives the sense “to single out”.^[9]

Meanings

Verb

1. (transitive) To notice, observe; to point out: Am remarcat o greșeală în text.^[3][2]
2. (reflexive) To stand out, distinguish oneself: S-a remarcat la concurs.^[3][11]
3. (transitive) To remark on, make a comment about.^[10]

Related words

• remarcă
• remarcabil
• marca

References

1. ^ a b Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 687
3. ^ a b c DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 941
4. ^ a b c d Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. remarca
5. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. remarca
6. ^ Costăchescu, Adriana; Dincă, Daniela; Dragoste, Ramona; Popescu, Mihaela; Scurtu, Gabriela (2009–2010), Dicționar de împrumuturi lexicale din limba franceză (DILF), 2 vols., Craiova: Universitaria, p. s.v. remarca
7. ^ Rey, Alain, ed. (1992), Dictionnaire historique de la langue française, Paris: Le Robert
8. ^ a b Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București, p. s.v. remarcare
9. ^ a b Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 543
10. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. remarca
11. ^ Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual, p. s.v. remarca