pucios

Forms

pucios m or n (feminine singular pucioasă, masculine plural pucioși, feminine/neuter plural pucioase)^[1]

Etymology

It is formed from Romanian puți (“to stink”) + -os.^[2][3][4][5] Tiktin compares the formation of cuvios and sperios from cuveni and speria.^[4] Ciorănescu also derives it from the verb, probably in place of an older *puțicios, and compares Old Italian and Pistoiese puzzoso.^[6] The verb is from Vulgar Latin *putiō, which replaced Latin puteō (“to stink”).^[6]

DEX 2009 and Scriban derive the adjective instead from Vulgar Latin *puteōsus.^[7][8] Wiktionary gives both explanations.^[1]

Earliest recorded meaning

The first record is the feminine pucioasă in Psalm 10:7 of the Psaltirea Hurmuzaki, of the early 16th century.^[9] Tiktin cites the Psaltirea Scheiană for the same verse, and MDA2 gives that psalter (c. 1573–1578) as its first record.^[4][2] There it qualifies piatră “stone”: piatră pucioasă “stinking stone” is brimstone.^[3]

Semantic evolution

Outside the name of sulphur the adjective means “stinking”, above all of sulphur or rotten eggs.^[2][7] Budai-Deleanu speaks of a „pucioasă văpaie” “a stinking flame” in the Țiganiada.^[10] The phrase piatră pucioasă was shortened to the noun pucioasă “sulphur”.^[6][4]

Plant and animal names use the adjective for a bad smell: lemn pucios “stinking wood” is the rowan, burete pucios the stinkhorn and cioară pucioasă the jackdaw.^[4][10] In Muntenia and Dobrogea it is used of a dirty, foul-smelling person, and regionally, like puturos, of a lazy one.^[2][10]

Timeline

• c. 1500–1520 – the feminine pucioasă in the Psaltirea Hurmuzaki.^[9]
• c. 1573–1578 – piiatră pucioasă in the Psaltirea Scheiană.^[2][3]
• 1581 – pietră pucioasă in the Palia de la Orăștie.^[3]
• 1825 – puciosu “stinking”, glossed Latin putidus, foetidus, in the Lexicon de la Buda.^[11]
• 1886 – pucios “sulphurous” in Barcianu's dictionary.^[12]

Meanings

Adjective

1. (old and popular) Smelling bad, especially of sulphur; stinking, puturos.^[7][2][1]
2. (old and regional) Sulphurous: apă pucioasă sulphurous mineral water.^[2][10]
3. (regional, also as a noun) dirty and foul-smelling; by extension lazy.^[2][10][1]

Word family

• pucioasă

Related words

• puți
• puturos
• împuți

Usage notes

The feminine used as a noun, pucioasă “sulphur”, has its own entry.^[7] Fixed names with the adjective include lemn pucios “rowan” and cioară pucioasă “jackdaw”.^[4]

References

1. ^ a b c d e Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 590
3. ^ a b c d Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. pucios
4. ^ a b c d e f Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. pucios
5. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. pucios
6. ^ a b c Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. puți
7. ^ a b c d DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 895
8. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1072
9. ^ a b Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. Ps 10:7
10. ^ a b c d e Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 3, 617
11. ^ Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 558
12. ^ Barcianu, Sava Popovici (1886), Dicționar român-germân și germân-român, revised by D. P. Barcianu, part I: român-germân, Sibiu: Institut tipografic, p. 518