pucioasă

Forms

pucioasă f (uncountable)^[1]

Etymology

It is the feminine of the adjective, from Romanian pucioasă (“stinking”), used as a noun.^[2][3][4][1] Ciorănescu explains it as short for a phrase with piatră (“stone”), literally “stinking stone”, the old name of sulphur.^[2] The adjective is formed on puți (“to stink”).^[3][5]

Pușcariu and Candrea took the noun instead from Vulgar Latin *puteōsa, as Ciorănescu reports.^[2] Wiktionary gives both explanations, with puteō (“to stink”) as the Latin verb behind them, and compares Italian puzzoso.^[1]

Earliest recorded meaning

The form pucioasă is first recorded in Psalm 10:7 of the Psaltirea Hurmuzaki, of the early 16th century.^[6] The old texts call sulphur piatră pucioasă or iarbă pucioasă, as in the Psaltirea Scheiană's „spuză și piiatră pucioasă” “embers and brimstone”.^[7][3]

Semantic evolution

In the old texts the word is mostly the brimstone of the Bible, the fire and sulphur that rained on Sodom: the Palia of 1581 tells how the Lord sent „pietră pucioasă și foc” “brimstone and fire” from heaven.^[7] The noun on its own, without piatră, appears in technical use: a text the DLR cites as Mâncările lists saltpetre, pucioasă and charcoal together, and the chronicler Radu Popescu describes pots filled with pitch and sulphur thrown into a besieged town.^[7]

In Transylvania pucioasă also came to mean a match.^[3][5] The phrases floare de pucioasă “flowers of sulphur” and apă de pucioasă “sulphurous mineral water” belong to the 19th-century language: Alecsandri writes of treating rheumatism in sulphur water.^[8][3] Modern dictionaries label the word popular beside the scientific term sulf.^[4][9]

Timeline

• c. 1500–1520 – pucioasă in the Psaltirea Hurmuzaki.^[6]
• 1581 – pietră pucioasă “brimstone” in the Palia de la Orăștie.^[7]
• 1649 – pucioase in Mardarie's Slavonic–Romanian lexicon.^[10]
• c. 1660–1670 – pucioasă glossing Slavonic words for brimstone and sulphur in a Slavonic–Romanian lexicon.^[11]
• 1688 – iarbă pucioasă in the Bucharest Bible, 16 times as pucioasă.^[7][12]
• 1825 – pétră puciósă “sulphur” in the Lexicon de la Buda.^[13]
• 1886 – pucioasă “sulphur” in Barcianu's dictionary.^[14]

Meanings

Noun

1. (popular) sulphur, sulf.^[4][9][1]
2. (Transylvania) A match.^[5][3]

Related words

• pucios
• puți
• sulf

Usage notes

Apă de pucioasă or apă pucioasă is sulphurous mineral water, and floare de pucioasă is flowers of sulphur.^[4][8] The noun has no plural in this sense.^[8]

References

1. ^ a b c d e Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. puți
3. ^ a b c d e f Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. pucios
4. ^ a b c d DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 895
5. ^ a b c Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 590
6. ^ a b Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. Ps 10:7
7. ^ a b c d e Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. pucios
8. ^ a b c Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 3, 617
9. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. pucioasă
10. ^ Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. pucioase
11. ^ Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. pucioasă
12. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. Facerea 19:24
13. ^ Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 558
14. ^ Barcianu, Sava Popovici (1886), Dicționar român-germân și germân-român, revised by D. P. Barcianu, part I: român-germân, Sibiu: Institut tipografic, p. 518