păduros

Forms

păduros m or n (feminine singular păduroasă, masculine plural păduroși, feminine/neuter plural păduroase)^[1]

Etymology

It is formed from Romanian pădure + -os.^{[2][3][4][5][1]} Candrea and Densusianu and the REW derive it instead from Latin palūdōsus (“marshy”) through a form *padulosus, comparing Tuscan paduloso;^[6][7][8] Tiktin allows this as possible.^[6][7][8] It is also found south of the Danube: Aromanian pãduros “wooded”.^[9][1]

Earliest recorded meaning

The first record is the Romanian translation of Herodotus of 1645: „Țara lor iaste toată păduroasă” “their whole country is wooded”.^[4][3][8]

Semantic evolution

The adjective is used of land, hills and mountains covered with forest or rich in forests, a synonym of împădurit.^[2][3][4] Scriban also gives the formation păduratic.^[5]

Timeline

• 1645 – the Romanian translation of Herodotus.^[4][3]
• 1886 – Barcianu glosses it German waldig.^[10]

Meanings

Adjective

1. Of regions, hills or mountains: covered with forests, wooded.^[2][3][1]
2. Rich in forests.^[3][11]

Related words

• pădure
• Aromanian pãduros

References

1. ^ a b c d e Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 786
3. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 292
4. ^ a b c d Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. păduros
5. ^ a b Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1, 947
6. ^ a b Candrea, I.-A.; Densusianu, Ov. (1907–1914), Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine (A–Putea), București, p. s.v. păduros
7. ^ a b Meyer-Lübke, Wilhelm (1935), Romanisches etymologisches Wörterbuch, 3rd ed., Heidelberg: Winter, p. 6179
8. ^ a b c Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. păduros
9. ^ Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 822
10. ^ Barcianu, Sava Popovici (1886), Dicționar român-germân și germân-român, revised by D. P. Barcianu, part I: român-germân, Sibiu: Institut tipografic, p. 449
11. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. păduros