nepoată

Forms

nepoată f (plural nepoate, masculine equivalent nepot)^[1]

Etymology

It is probably inherited from Vulgar Latin *nepōta (“granddaughter, niece”), a feminine of Latin nepōs (“grandson, nephew”), whose accusative nepōtem gave nepot.^[1][2][3][4] Tiktin explains that the Latin noun split into a masculine *nepōtus and this feminine.^[2] Ciorănescu disagrees: he takes the word for a Romanian derivative of the masculine and finds the Latin feminine of Candrea and Pascu, or the *nepōtia of the REW, unnecessary.^[5] DEX and NODEX give only the Latin masculine.^[6][7] The Latin word goes back to Proto-Indo-European *h₂nep-ōt- (“male descendant other than a son”).^[8]

The word survives south of the Danube: Aromanian nipoatã and Megleno-Romanian nipoată.^[9][3][1] Western Romance has the same feminine in Catalan neboda, Occitan neboda and Venetian neoda.^[1][10]

Earliest recorded meaning

The masculine nepot is recorded from 1427, and in Romanian texts from Coresi's Carte de învățătură of 1581.^[2][11] Among the DLR's early quotations for the feminine is Radu Popescu's chronicle, where a Greek bride is called „nepoată împăratului grecesc” “granddaughter or niece of the Greek emperor”.^[12] Gaster's glossary of old texts records both nepoată “granddaughter” and the older form nepotă.^[13]

Semantic evolution

As with the masculine, one word covers both the granddaughter and the niece;^[5][14] Ciorănescu notes that this overlap of kinship terms, as in Italian, goes back to Indo-European.^[5][14] The niece may be specified as nepoată de frate or de soră, and the phrase also covers a cousin's daughter.^[14][7] In 1825 the Lexicon of Buda glossed the word with Latin neptis and Hungarian unoka leány “granddaughter”, and the phrase nepoată de soră with German Nichte “niece”.^[15]

In folk use an older person calls a young woman or girl nepoată.^[14] In village custom a woman is the nepoată of the midwife who delivered her, or nepoată de buric “navel niece”.^[11][2][16] In Maramureș the midwife's “nieces” visit her on the third day of Easter, a custom called strânsul nepoatelor.^[17]

Timeline

• 1427 – the masculine nepot in a document.^[2]
• 1581 – nepot in Coresi's Carte de învățătură.^[11]
• 1688 – nepot and its plural in the Bucharest Bible.^[18]
• 1825 – nepoată with the senses “granddaughter” and “niece” in the Lexicon of Buda.^[15]
• 1929 – Șăineanu defines it only as “a brother's or sister's daughter”.^[19]

Meanings

Noun

1. A granddaughter: the daughter of one's son or daughter.^[14][7][1]
2. A niece: the daughter of one's brother or sister, and also of a cousin: nepoată de frate, nepoată de soră.^[14][6][1]
3. (popular, chiefly in the vocative) A way for an older person to address a young woman or girl.^[14][7]
4. (rare) A female descendant.^[14]
5. (regional) A woman in relation to the midwife who helped her give birth.^[11][17]

Word family

• strănepoată

Related words

• nepot
• Aromanian nipoatã
• Latin nepōs

References

1. ^ a b c d e f g Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. nepót
3. ^ a b Candrea, I.-A.; Densusianu, Ov. (1907–1914), Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine (A–Putea), București
4. ^ Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. nepoată
5. ^ a b c Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. nepot
6. ^ a b DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 709
7. ^ a b c d Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. nepoată
8. ^ de Vaan, Michiel (2008), Etymological Dictionary of Latin and the other Italic Languages, Leiden Indo-European Etymological Dictionary Series 7, Leiden; Boston: Brill
9. ^ Pascu, Giorge (1925), Dictionnaire étymologique macédoroumain, 2 vols. (I: Les éléments latins et romans; II: Les éléments grecs, turcs, slaves, albanais, germaniques, magyars, néologismes, créations immédiates, obscurs), Iași: Cultura Națională
10. ^ Cihac, A. de (1870), Dictionnaire d'étymologie daco-romane I: Éléments latins comparés avec les autres langues romanes, Frankfurt am Main, p. 178
11. ^ a b c d Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 140
12. ^ Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. nepót
13. ^ Gaster, M. (1891), Chrestomatie română: texte tipărite și manuscrise (sec. XVI–XIX), dialectale și populare, cu o introducere, gramatică și un glosar româno-francez, vol. II, Leipzig: Brockhaus / București: Socec
14. ^ a b c d e f g h Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 3, 198
15. ^ a b Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 436
16. ^ Marin, Maria; Mărgărit, Iulia, Glosar dialectal. Muntenia, București: Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, p. s.v. nepoată
17. ^ a b Ștef, Dorin (2021), Dicționar de regionalisme și arhaisme din județul Maramureș, 3rd ed., Baia Mare, p. s.v. nepoátă
18. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. Tob 1:22
19. ^ Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 1, 428