intenționa

Forms

intenționa (third-person singular present intenționează, past participle intenționat) 1st conjugation^[1]

Etymology

It is borrowed from French intentionner.^{[2][3][4][5][1]} DEX, MDA2 and DILF compare Italian intenzionare.^[2][3][5] Marcu and Maneca instead form it in Romanian from the noun intenție (“intention”).^[6]

Earliest recorded meaning

MDA2's first record is Cezar Petrescu's novel Calea Victoriei of 1931, in the sense “to intend, to have in mind”; the DLRLC quotes the same passage, about a career better than the teaching one he intended.^[3][7]

Timeline

• 1931 – first record, in Cezar Petrescu's Calea Victoriei.^[3]
• 1955–1957 – in the DLRLC.^[7]

Meanings

Verb

1. (transitive) To intend, to have the intention; to plan, to mean to do something: Intenționăm să plecăm mâine. “We intend to leave tomorrow.”^[2][3]

Word family

• intenționat

Related words

• intenție
• French intentionner

References

1. ^ a b Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 514
3. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1147
4. ^ Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual, p. s.v. intenționa
5. ^ a b Costăchescu, Adriana; Dincă, Daniela; Dragoste, Ramona; Popescu, Mihaela; Scurtu, Gabriela (2009–2010), Dicționar de împrumuturi lexicale din limba franceză (DILF), 2 vols., Craiova: Universitaria, p. s.v. intenționa
6. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. intenționa
7. ^ a b Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 530