favoare

Forms

favoare f (plural favoruri)^[1] The older neuter form favor occurs in Negruzzi: „Moțoc, care intrase iar în favor” “Moțoc, who had come back into favour”.^[2][3]

Etymology

It is borrowed from French faveur (“favour”).^[4][5][6][7] Some dictionaries add Latin favor as a second source.^[8][9] Sanzewitsch proposed that it came through Russian фаво́р (favór);^[6] Ciorănescu thinks this unnecessary,^[6] and the DA only compares the Russian word.^[2] Gabinschi counts it as an international word of Latin origin, taken from French, Italian and Russian and fitted to the old Romanian nouns in ⟨-oare⟩.^[10]

The French noun is a reshaping of Old French favor (1150), borrowed from the same Latin noun, “goodwill, favour”,^[11] which is formed on faveō (“to be well disposed, to favour”) with the suffix -or.^[12][1]

Earliest recorded meaning

Tiktin's first record is from 1787.^[7] Negulici's dictionary of 1848 lists favoare “partiality, kindness, mark of friendship” among the neologisms.^[13]

Semantic evolution

The older form was the neuter favor, used by Negruzzi, Alexandrescu and Alecsandri;^[2][4] favoare won, but the plural favoruri keeps the old stem.^[2][4] From goodwill shown to someone, the word passed to the standing a person enjoys with the powerful: a fi în favoare “to be in favour”.^[2][5] The phrase în favoarea “in favour of, to the benefit of” goes back to Alecsandri's în favor,^[2] and CADE in 1931 also lists the theatre's bilet de favoare, a free or reduced ticket.^[14][4]

Timeline

• 1787 – the first record Tiktin gives.^[7]
• 1848 – in Negulici's dictionary of neologisms.^[13]
• 19th century – the neuter favor in Negruzzi and Alecsandri.^[2]
• 1931 – bilet de favoare in CADE.^[14]

Meanings

Noun

1. A favour, an advantage given to someone in preference to others; a special mark of goodwill.^[4][5]
2. (plural) Signs of affection.^[15]
3. bilet de favoare: a free or reduced-price ticket to a show.^[4][5]
4. în favoarea (cuiva): in someone's favour, to someone's benefit.^[4][5]

Word family

• favorabil
• favorit
• favoriza
• favoritism
• defavoare
• defavorabil

Usage notes

The plural is favoruri, from the old form favor, rarely favori.^[2][4]

References

1. ^ a b Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. favoare
3. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 265
4. ^ a b c d e f g h DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 383
5. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 880
6. ^ a b c Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. favoare
7. ^ a b c Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. favoare
8. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. favoare
9. ^ Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual, p. s.v. favoare
10. ^ Gabinschi, Marcu (2001), Dicționar de dublete etimologice ale limbii române, 2nd ed., Chișinău: Litera, p. 102
11. ^ Rey, Alain, ed. (1992), Dictionnaire historique de la langue française, Paris: Le Robert
12. ^ Glare, P. G. W., ed. (2012), Oxford Latin Dictionary, 2nd ed., Oxford: Oxford University Press
13. ^ a b Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București, p. s.v. favoare
14. ^ a b Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. favoare
15. ^ Dima, Eugenia (coord.) (2007), Dicționar explicativ ilustrat al limbii române, Chișinău: Arc / Gunivas, p. s.v. favoare