făget

Forms

făget n (plural făgete)^[1] MDA2 records a variant făgăt;^[2][3] Scriban gives the plurals făgete and făgeturi.^[2][3]

Etymology

It is formed from Romanian fag¹ + -et, with the collective suffix of tree names.^[4][2][5] Scriban, DLRM and NODEX derive it from Latin fāgētum instead, and Wiktionary gives both explanations.^[3][6][7][1] Pușcariu discusses it under fag¹.^[8]

It has an Aromanian counterpart, Aromanian fãdzet.^[9][10] Ciorănescu compares Italian faggeto; Spanish hayedo is formed the same way.^[9][1]

Earliest recorded meaning

Tiktin dates the word to the diminutive place name Făgețelu in a Slavonic–Romanian document of 1475.^[11] The town of Făget in the Banat appears as Fagyath in 1548.^[12][13] MDA2's first record, from the Uricariul, is a 19th-century edition of old documents.^[2]

Semantic evolution

The sense has stayed that of a beech forest, or a place where beeches grow.^[4][7] Klein's dictionary of 1801 glosses Fagét by Latin fagetum and sylva fagina.^[14] As a common place name it gave the names of several villages and of a town in the Banat, and the surname Făget.^[12][1][15] MDA2 lists the rare synonym făgiș and the regional faganiș and făgină.^[2]

Timeline

• 1475 – the place name Făgețelu in a Slavonic–Romanian document.^[11]
• 1548 – Fagyath, the town of Făget in the Banat.^[12][13]
• 1801 – Fagét in Klein's dictionary.^[14]
• 1825 – făgetu in the Lexicon de la Buda.^[16]

Meanings

Noun

1. A beech forest.^[4][2]
2. A place where beech trees grow.^[7][1]

Related words

• fag
• făgiș
• Aromanian fãdzet

References

1. ^ a b c d e Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 882
3. ^ a b c Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1, 496
4. ^ a b c DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1, 384
5. ^ Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. fag 1
6. ^ Academia Republicii Populare Romîne (1958), Dicționarul limbii romîne moderne, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. s.v. făget
7. ^ a b c Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. făget
8. ^ Pușcariu, Sextil (1905), Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache I: Lateinisches Element, Heidelberg: Carl Winter, p. 49
9. ^ a b Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. fag
10. ^ Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 450
11. ^ a b Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. făget
12. ^ a b c Suciu, Coriolan (1966–1968), Dicționar istoric al localităților din Transilvania, I–II, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. I
13. ^ a b Hațegan, Ioan (2013), Dicționar istoric al așezărilor din Banat, sec. XI–XX. Atestări documentare și cartografice, Timișoara, p. 143
14. ^ a b Gáldi, László (ed.) (1944), Samuel Klein: Dictionarium valachico-latinum. Primul dicționar al limbii române, Budapest: Királyi Magyar Pázmány Péter Tudományegyetemi Román Intézet (Klein's dictionary of 1801, with Gáldi's etymological study), p. 358
15. ^ Iordan, Iorgu (1983), Dicționar al numelor de familie românești, București: Editura Științifică și Enciclopedică, p. 195
16. ^ Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 210