evidență

Forms

evidență f (plural evidențe)^[1]

Etymology

It is borrowed from French évidence, borrowed from Latin ēvidentia, borrowed from Italian evidenza, the three sources DELR, DEX and MDA2 name.^[2][3][4] DN gives only Italian and Latin, Wiktionary only French, Scriban only Latin.^[5][1][6] Cicero coined that noun, from Latin ēvidēns (“visible, evident”) + -ia, to render Ancient Greek ἐνάργεια (enárgeia).^[1][7] The French word is a learned loan from the same Latin noun, first recorded in 1314, and the Italian one is recorded in Dante.^[8][9]

Earliest recorded meaning

The first record is from 1799, when Paul Iorgovici proposed the form evidenție in a list of new words for Romanian; the word appears again about 1832 in Iordache Golescu.^[2][4]

Semantic evolution

It first meant the quality of being evident and clear; old variants were evidenție and evidință.^[2][4] The phrases a pune or a scoate în evidență “to bring out, emphasise” and a se pune în evidență “to show oneself off” match French mettre en évidence and se mettre en évidence.^[10][8] A newer sense, the keeping of records of goods, work and persons, is quoted by DLRLC from the newspaper Scînteia of 1953, with the phrase a ține evidența “to keep a record”.^[11] DELR derives the verb evidenția from the phrases with în evidență, or from Italian evidenziare or French évidencier.^[2]

Timeline

• 1799 – evidenție in Iorgovici's list of proposed new words.^[2][4]
• c. 1832 – in Iordache Golescu.^[2]
• c. 1865 – the verb evidenția in Maiorescu.^[2]
• 1886 – Barcianu's Romanian–German dictionary glosses it Augenscheinlichkeit.^[12]
• 1953 – the record-keeping sense in Scînteia.^[11]

Meanings

Noun

1. The quality of being evident; certainty, clarity.^[3][4]
2. a scoate or a pune în evidență: to bring to light, to emphasise;^[3][4] a ieși în evidență: to stand out.^[3][4]
3. Record-keeping: the registration and checking of the processes, goods and persons of an activity, which keeps one informed of its state; a record or list of them: a ține evidența.^[3][4]
4. a fi în evidența cuiva: to be on someone's records or under their observation.^[4]

Word family

• evidenția

Related words

• evident
• Latin ēvidentia
• French évidence

References

1. ^ a b c Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. evident
3. ^ a b c d e DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 366
4. ^ a b c d e f g h i Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 847
5. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. evidență
6. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 479
7. ^ Lewis, Charlton T.; Short, Charles (1879), A Latin Dictionary, Oxford: Clarendon Press
8. ^ a b Rey, Alain, ed. (1992), Dictionnaire historique de la langue française, Paris: Le Robert
9. ^ Cortelazzo, Manlio; Zolli, Paolo (1999), Dizionario etimologico della lingua italiana, 2nd ed. by Manlio Cortelazzo and Michele A. Cortelazzo, Bologna: Zanichelli
10. ^ Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. evidență
11. ^ a b Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 228
12. ^ Barcianu, Sava Popovici (1886), Dicționar român-germân și germân-român, revised by D. P. Barcianu, part I: român-germân, Sibiu: Institut tipografic, p. 216