cursură

Forms

cursură f (plural cursuri)^[1]

Etymology

It is inherited from Latin cursūra (“running, a race”), formed in Latin from currō (“to run”).^{[2][3][4][1][5]} Scriban instead derives it in Romanian from curs, the old past participle of cure “to run, flow”, with the suffix -ură.^[6][7]

Earliest recorded meaning

The first record is a place name of 1517 in a Slavonic–Romanian document.^[2][4] MDA2 cites the Bible of 1688: „la bărbat la carele se va face cursură den trupul lui” “when any man hath a running issue out of his flesh” (Leviticus 15:2).^[3][4]

Semantic evolution

In the old language the word meant the flow of water or a current, then a discharge of the body, a haemorrhage, and in the Banat diarrhoea; figuratively it meant duration.^[2][3] A document of 1732 traces a boundary „pe cursura părului” “along the course of the brook”.^[8] The Bible of 1688 tells how the woman's issue of blood stopped: „stătu cursura sângelui ei” (Luke 8:44).^[4]

In Maramureș it survives for a watercourse or valley: „Toți munții curg cu cursurile în Repedea” “all the mountains run with their streams into the Repedea”.^[7] In Transylvania it also names a crust of bread, the swelling that forms on a loaf as it bakes.^[2][3]

Timeline

• 1517 – a place name in a Slavonic–Romanian document, the first record.^[2][4]
• 1688 – cursură “discharge” in the Bucharest Bible.^[3][9]
• 1732 – cursura părului “the course of the brook” in a document.^[8]
• 1913 – cursonoi “swelling on a loaf”, from *cursuroi, in Năsăud.^[2]

Meanings

Noun

1. (obsolete) A flow of water, a current.^[3][1]
2. (obsolete) A discharge from an organ of the body; a haemorrhage.^[3][4]
3. (regional, Banat) diarrhoea.^[3]
4. (regional) A crust or heel of bread.^[3][2]
5. (regional, Maramureș) A watercourse, a valley.^[7]

Related words

• curge
• cure
• cursoare

References

1. ^ a b c Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. curge
3. ^ a b c d e f g h i Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 582
4. ^ a b c d e f Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. cursură
5. ^ Glare, P. G. W., ed. (2012), Oxford Latin Dictionary, 2nd ed., Oxford: Oxford University Press
6. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1, 383
7. ^ a b c Ștef, Dorin (2021), Dicționar de regionalisme și arhaisme din județul Maramureș, 3rd ed., Baia Mare, p. s.v. cursură
8. ^ a b Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. cursură
9. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. Lv 15:2