cuminte

Forms

cuminte m or f or n (plural cuminți)^[1] The old texts also write it as two words, cu minte: Mardarie's lexicon of 1649 glosses „cu minte” with Latin “rationalis”, and a 17th-century text calls the wise virgins „cele cu minte”.^[2][3]

Etymology

It is a compound from Romanian cu (“with”) + minte (“mind”), literally “with mind”.^{[4][5][2][3][1]} Ciorănescu lists it among the derivatives of minte, which continues Latin mēns (“mind”).^[6][7]

Earliest recorded meaning

Tiktin's first record is Coresi's Tetraevanghel of 1561, at Luke 8:35, where the man freed from demons sits at Jesus' feet „îmbrăcat și cuminte” “clothed and in his right mind”.^[3][2] MDA2 dates it to Coresi's Carte de învățătură of 1581, which tells the same story.^[5]

Semantic evolution

The first sense is “in one's right mind, sane”, often opposed to nebun “mad”.^[2] It then meant “endowed with reason”, “sensible, wise” and “prudent”: the proverb un nebun aruncă o piatră-n baltă și zece cuminți n-o pot scoate “one fool throws a stone into the pond and ten wise men cannot get it out”.^[2][4] The sense “well-behaved, quiet”, said especially of children, is now the most common one.^[4][8] In folk speech it also meant “chaste” of girls and “serious, a good housewife” of women.^[5] As an adverb it means “sensibly” and “quietly”: stai cuminte “sit still”.^[2][9]

Timeline

• 1561 – “in his right mind” in Coresi's Tetraevanghel, Luke 8:35.^[3]
• 1581 – in Coresi's Carte de învățătură.^[5][2]
• 1649 – cu minte “rationalis” in Mardarie's lexicon.^[2]
• 1688 – in the Bucharest Bible.^[10]

Meanings

Adjective

1. well-behaved, quiet, calm: un copil cuminte.^[4][1]
2. sensible, wise;^[4][1] (as a noun) a wise person.^[4][1]
3. prudent, careful.^[4][5]

Adverb

1. Quietly, obediently: Stai cuminte!^[9][1]
2. Sensibly, wisely.^[2]

Word family

• cuminți
• cumințenie

Related words

• minte
• aminte

References

1. ^ a b c d e f g Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h i Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. cuminte
3. ^ a b c d Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. cuminte
4. ^ a b c d e f g DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1, 259
5. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 570
6. ^ Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. minte
7. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 18
8. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 1, 602
9. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. cuminte
10. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. A doua leage 3:18