arătură

Forms

arătură f (plural arături)^[1]

Etymology

It is inherited from Late Latin arātūra (“ploughing”), from arō (“to plough”).^{[2][3][4][5][1][6]} DEX and NODEX instead derive it within Romanian, from Romanian ara + -ătură.^[7][8] The Latin verb is from Proto-Indo-European *h₂erh₃- (“to plough”).^[1][9]

The word survives south of the Danube as Aromanian arãturã, which Papahagi heard himself in the Zagori villages in 1927.^[10] He derives it from the same Latin word.^[10] The Romance cognates include Italian aratura, Sardinian aradura, Old French areüre, Catalan aradura, Spanish aradura and Portuguese aradura.^[2][6][11]

Earliest recorded meaning

DELR's and Tiktin's first record is the Slavonic–Romanian Gospel book of 1551–1553, at Matthew 22:5, where DELR reads the form aratură.^[3][12] MDA2 dates it to a document of 1579, quoted by Hasdeu, about a loc de arătură “piece of ploughland” bought for 60 aspers.^[4][5]

Semantic evolution

The word names both the work of ploughing and the land ploughed.^[7][12] In the Moldavian law code of 1646 it is the crop of a ploughed field: a man who ploughs another's land gets nothing pentru arătură.^[5][13] A document of 1744 lists the corvée days owed la arătură, la coasă și la secere “at ploughing, mowing and reaping”.^[5][13] Hasdeu notes that it is named by season, arătură de primăvară and arătură de toamnă, and by the years since the virgin land was first broken.^[13][5]

Timeline

• 1551–1553 – aratură in the Slavonic–Romanian Gospel book.^[3][12]
• 1579 – loc de arătură in a document.^[4][5]
• 1646 – “crop of a ploughed field” in the Moldavian law code.^[5]
• 1688 – arătură in the Bucharest Bible, Genesis 45:6.^[14]
• 1744 – ploughing as corvée labour in a document.^[5]

Meanings

Noun

1. ploughing: the action of ploughing.^[7][4][1]
2. Ploughed land, a tilled field.^[7][4][1]
3. (rare) The crop of a ploughed and sown field.^[4][5]
4. The ploughing season.^[4][5]

Related words

• ara
• arat
• arător
• Aromanian arãturã
• Latin arō

Usage notes

Loc de arătură is arable land.^[4][12] Tiktin records a face două, trei arături “to plough twice, three times”.^[12]

References

1. ^ a b c d e Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. arătură
3. ^ a b c Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. ara
4. ^ a b c d e f g h Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 88
5. ^ a b c d e f g h i j Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. arătură
6. ^ a b Meyer-Lübke, Wilhelm (1935), Romanisches etymologisches Wörterbuch, 3rd ed., Heidelberg: Winter, p. 602a
7. ^ a b c d DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 58
8. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. arătură
9. ^ de Vaan, Michiel (2008), Etymological Dictionary of Latin and the other Italic Languages, Leiden Indo-European Etymological Dictionary Series 7, Leiden; Boston: Brill
10. ^ a b Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 133
11. ^ Candrea, I.-A.; Densusianu, Ov. (1907–1914), Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine (A–Putea), București, p. s.v. arătură
12. ^ a b c d e Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. arătură
13. ^ a b c Hasdeu, B. P. (1886–1898), Etymologicum Magnum Romaniae: dicționarul limbei istorice și poporane a românilor, 4 vols. (A–Bărbat), București: Socec, p. s.v. arătură
14. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. Gen 45:6