ajuta

Forms

ajuta (present ajut, third person ajută, past participle ajutat, subjunctive să ajute), 1st conjugation^[1][2] Old texts spell it with ⟨gi⟩: the Codicele Voronețean has „Bărbați izrailiteani, agiutați!” “Men of Israel, help!” (Acts 21:28).^[3][4] MDA2 records agiuta as a regional form.^[5]

Etymology

It is inherited from Latin adiūtō (“to help, assist”).^[6][7][5][1] The Latin verb is a frequentative of adiuvō (“to help”), itself formed from ad- and iuvō (“to help, to please”).^[6][8] Candrea–Densusianu explain the kept ⟨u⟩ by the stem-stressed forms of the present.^[9]

The verb survives in all four branches: Aromanian agiut, Megleno-Romanian jut and Istro-Romanian ajut.^{[6][7][10][1]} It is Pan-Romance: Italian aiutare, French aider, Old Occitan ajudar, Spanish ayudar and Portuguese ajudar.^[6][7][11] The noun ajutor is inherited separately, from adiūtōrium, which survives only in Romanian.^[6]

Earliest recorded meaning

DELR's first record is the Psaltirea Hurmuzaki, about 1500, which already has ajutor and ajutător too.^[6] MDA2 dates the verb to the Codicele Voronețean, whose cry „agiutați!” translates Acts 21:28.^[5][3][4] The sense was “to help, to give support”.^[6]

Semantic evolution

Old texts use the verb both with the accusative and with the dative: a ajuta pe cineva and a ajuta cuiva; the Bible of 1688 has „Sui-te degrabă cătră noi și ne ajută noao” “come up to us quickly and help us”.^[3][4] The reciprocal a se ajuta is in Moxa and in Varlaam.^[4] With an inanimate subject it means “to serve, to be of use”: nu-l mai ajută picioarele “his legs fail him”.^[3][2]

The invocation Doamne-ajută “God help”, said when starting work, became a noun for success and good progress, and ironically for a beating.^[2][5] From ajute zău came the old greeting ajutezău or aștezău, addressed to women at the loom.^[6][9] The oath formula Așa să-mi ajute Dumnezeu! “so help me God” closes a sworn statement.^[5][3]

Timeline

• c. 1500 – the verb, ajutor and ajutător in the Psaltirea Hurmuzaki.^[6]
• 16th century – „agiutați!” in the Codicele Voronețean.^[5][3]
• 1570 – in Coresi's psalter.^[12]
• 1581 – ajutătorie and ajutorie “help” in Coresi's Carte de învățătură.^[6]
• 1635 – ajutora “to support materially”.^[6]
• 1818 – ajutăreț “auxiliary (verb)”, a calque of Latin auxiliaris, in Budai-Deleanu's lexicon.^[6]
• 1852 – ajutezău in Anton Pann.^[6]
• 1937 – întrajutorare “mutual help”, after French entraide.^[6]

Meanings

Verb

1. To help, to give support or assistance: L-am ajutat să care bagajele.^[2][5]
2. (reflexive) To make use of someone or something as help: Urcau ajutându-se cu frânghia.^[2][5]
3. A-l ajuta puterea (capul, mintea): to have the physical or mental ability for something.^[2][5]
4. (intransitive) To be of use, to serve: Sfatul tău nu mi-a ajutat la nimic.^[2][13]

Word family

• ajutător
• ajutora
• întrajutora
• întrajutorare
• neajutorat
• ajutat

Related words

• ajutor
• Aromanian agiut
• Latin adiūtō

Usage notes

(Mai) de Doamne-ajută means “(rather) good, of some worth”.^[2][3]

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 23
3. ^ a b c d e f g Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. ajuta
4. ^ a b c d Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. ajuta
5. ^ a b c d e f g h i Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 32
6. ^ a b c d e f g h i j k l m n Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. ajuta
7. ^ a b c Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. ajuta
8. ^ Glare, P. G. W., ed. (2012), Oxford Latin Dictionary, 2nd ed., Oxford: Oxford University Press, p. s.v. adiūtō
9. ^ a b Candrea, I.-A.; Densusianu, Ov. (1907–1914), Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine (A–Putea), București, p. s.v. ajuta
10. ^ Capidan, Theodor (1935), Meglenoromânii III: Dicționar meglenoromân, București: Academia Română, p. 163
11. ^ Meyer-Lübke, Wilhelm (1935), Romanisches etymologisches Wörterbuch, 3rd ed., Heidelberg: Winter, p. 172
12. ^ Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. Ps 93:17
13. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. ajuta