aiest

Forms

aiest m or n (feminine singular aiastă, masculine plural aiești, feminine/neuter plural aieste)^[1]

Etymology

It is inherited from Latin ad (“to”) + istum (“this”).^[2][3][4][1] DELR explains the initial ⟨a-⟩ of the word as the ⟨a-⟩ of deictic words, taken over from compounds of eccum such as acolo and acum.^[5] The standard acest goes back instead to the same demonstrative preceded by ⟨eccum⟩.^[6][7] Wiktionary compares Aromanian aestu, which Papahagi derives from the Latin demonstrative alone.^[1][8]

Semantic evolution

The word is a regional and popular counterpart of acest, used in Moldavia and Transylvania.^[9][3] Placed before the noun it is aiest, aiastă; after the noun it takes the form aiesta, aiasta.^[3][9] The DLRLC quotes Sbiera's tales and Negruzzi for it.^[9]

Meanings

Determiner

1. (regional, popular) this: omul aiesta “this man”.^[3][9][1]

Related words

• acest
• Aromanian aestu

Usage notes

The genitive-dative forms are aiestui, aiestei and plural aiestor; after the noun, aiestuia, aiesteia and aiestora.^[3][4] Variants are aist and aiesta.^[3][2] The DA lists aist under acest.^[10]

References

1. ^ a b c d e Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 31
3. ^ a b c d e f DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 23
4. ^ a b Academia Republicii Populare Romîne (1958), Dicționarul limbii romîne moderne, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 16
5. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. acoace
6. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. acest
7. ^ Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. acest
8. ^ Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 60
9. ^ a b c d Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 1, 47
10. ^ Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. aist