adinte

Etymology

It is probably inherited from Latin ad (“to”) + ante (“before”).^[2][3] DELR, following the DA, has the group develop into *adânte and then take its ⟨i⟩ from *inte, the form from ab + ⟨ante⟩ that underlies ainte and înainte.^[2] Candrea–Densusianu, Scriban and CADE add dē between the two Latin words instead, and Wiktionary gives the same etymon.^[4][5][6][1] Avram, cited by DELR, also proposes a Romanian compound of a, de and that form.^[2]

Earliest recorded meaning

The first record is from 1899, in Weigand's Jahresbericht (vol. 6, p. 75), with the sense “a little while ago”.^[2]

Semantic evolution

The word is local to Maramureș and Oaș.^[2][6] Candrea–Densusianu recorded it among the people of Oaș and gave the related forms adiniea from Sălaj.^[4] The Maramureș dictionaries of Ștef quote it from a folk text published by D. Pop in 1978: „Dacă n-ai râs adinte” “if you did not laugh a moment ago”.^[7][3]

Timeline

• 1899 – the first record, in Weigand's Jahresbericht.^[2]
• 1978 – quoted in a Maramureș folk text by D. Pop.^[3]

Meanings

Adverb

1. (regional, Maramureș and Oaș) A little while ago, just now, recently.^[2][7][1]

Related words

• ainte
• înainte
• adineauri

Usage notes

MDA2 and the DA list adinte under ainte.^[8][9]

References

1. ^ a b c Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. adinte
3. ^ a b c Ștef, Dorin (2011), Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, Baia Mare: Ethnologica, p. s.v. adinte
4. ^ a b Candrea, I.-A.; Densusianu, Ov. (1907–1914), Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine (A–Putea), București, p. s.v. adinte
5. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 71
6. ^ a b Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. adinte
7. ^ a b Ștef, Dorin (2021), Dicționar de regionalisme și arhaisme din județul Maramureș, 3rd ed., Baia Mare, p. s.v. adínte
8. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 16
9. ^ Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. adinte