șosetă

Forms

șosetă f (plural șosete)^[1]

Etymology

It is borrowed from French chaussette (“sock”).^{[2][3][4][5][6][1]} That word is formed from French chausse + -ette, with a diminutive suffix;^[1] Wiktionary compares Occitan cauceta and Catalan calceta.^[1]

Graur places it in the family of Latin calx (“heel”): calceō (“to put on shoes”) gave French chausser, from which come chausson, the source of șoșon, the diminutive that gave this word, and chaussée, the source of șosea.^[7] The same Latin verb survives in încălța.^[7]

Earliest recorded meaning

MDA2 dates the first record to 1935, in Ioachim Botez's memoir Însemnările unui belfer, with the sense still current: a short sock that covers the foot to just above the ankle.^[3]

Semantic evolution

The meaning has stayed the same since the first record.^[3][2] The DLRLC of the 1950s notes that the word is used mostly in the plural, for a pair.^[8]

Timeline

• 1935 – first record, in Ioachim Botez's Însemnările unui belfer.^[3]
• 1955–1957 – defined in the DLRLC as a short stocking, chiefly in the plural.^[8]

Meanings

Noun

1. A sock: a short stocking that covers the foot only up to just above the ankle.^[2][3][1]

Related words

• șoșon
• șosea
• French chaussette

Usage notes

The word is mostly used in the plural, șosete: și-a cumpărat trei perechi de șosete “he bought three pairs of socks”.^[8][9]

References

1. ^ a b c d e f Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1092
3. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 1119
4. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România
5. ^ Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual
6. ^ Costăchescu, Adriana; Dincă, Daniela; Dragoste, Ramona; Popescu, Mihaela; Scurtu, Gabriela (2009–2010), Dicționar de împrumuturi lexicale din limba franceză (DILF), 2 vols., Craiova: Universitaria
7. ^ a b Graur, Alexandru (1980), Cuvinte înrudite, București: Editura Științifică și Enciclopedică
8. ^ a b c Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 4, 354
9. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional