vacanță

Forms

vacanță f (plural vacanțe)^[1] The old variant vacanție was still used in the 19th century, as in Kogălniceanu: „Noi mai avem încă optsprezăce zile de vacanție spre a întra în coleghium” “We still have eighteen days of holiday before we go back to college”.^[2][3]

Etymology

It is borrowed from French vacance and Italian vacanza, as DEX and the neologism dictionaries give it.^[4][5][6][1] MDA2 and DLR add Latin vacantia, the source Graur names, and Tiktin gives Italian alone.^[7][2][8][9] Scriban relates it to vacant and to the French word, and connects the variant vacanție with Russian.^[10]

The French word is formed on vaquer (“to be vacant”) with the suffix -ance.^[1] The Italian word (16th century) is a derivative of vacante (“vacant”), from vacare.^[11][12] The Latin plural, recorded only in the Middle Ages, comes from vacāns, the present participle of vacō (“to be empty”).^[1][8]

Earliest recorded meaning

Tiktin's first record is from 1784.^[9] In 1792 Eustatievici writes of the school holiday: „Noi pre tine în vremea vacanții cu veselia care să cuvine vom ține” “We shall keep you with due merriment in the time of the holidays”.^[2][7]

Semantic evolution

From the school holiday the word passed to the recess of the courts, which the Organic Statutes fix for the judges, and of parliament.^[2] Negulici in 1848 already gives both uses: a time when an office stops work, and the pupils' break.^[13] The word also names the state of a post without a holder, from the adjective vacant: Galaction writes of the last vacancy of the patriarchal see.^[3][7] It is also used for an employee's leave, and physics uses it for a vacancy in a crystal lattice.^[4][6] In prison slang it means a term of detention.^[14] MDA2 records the colloquial phrase a arăta ca moartea în vacanță “to look like death on holiday”, i.e. to look awful.^[7]

Timeline

• 1784 – the first record.^[9]
• 1792 – în vremea vacanții “in the time of the holidays” in Eustatievici.^[2][7]
• 1833 – cincisprezece zile vacanță “fifteen days of holiday” in a periodical.^[2]
• 1848 – Negulici defines the recess of an office and of the schools.^[13]
• 1886 – Barcianu glosses it as both “vacant post” and “holidays”.^[15]

Meanings

Noun

1. A holiday or vacation given to pupils and students.^[4][7][1]
2. An employee's leave.^[4][7]
3. A recess: a period in which an institution or a representative body suspends its work.^[4][7]
4. A vacancy: the time during which a post or office is unfilled.^[4][1]
5. (physics) A point of a crystal lattice from which an atom, ion or molecule is missing.^[6][16]
6. (prison slang) A term of detention.^[14]

Related words

• vacant

References

1. ^ a b c d e f Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. vacanță
3. ^ a b Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 4, 610
4. ^ a b c d e f DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1180
5. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România
6. ^ a b c Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual
7. ^ a b c d e f g h Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 1404
8. ^ a b Graur, Alexandru (1980), Cuvinte înrudite, București: Editura Științifică și Enciclopedică, p. 106
9. ^ a b c Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. vacanță
10. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1388
11. ^ Cortelazzo, Manlio; Zolli, Paolo (1999), Dizionario etimologico della lingua italiana, 2nd ed. by Manlio Cortelazzo and Michele A. Cortelazzo, Bologna: Zanichelli, p. s.v. vacare
12. ^ Nocentini, Alberto; Parenti, Alessandro (2010), l'Etimologico: vocabolario della lingua italiana, Firenze: Le Monnier, p. s.v. vacanza
13. ^ a b Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București, p. 392
14. ^ a b Volceanov, George (2007), Dicționar de argou al limbii române, București: Niculescu, p. s.v. vacanță
15. ^ Barcianu, Sava Popovici (1886), Dicționar român-germân și germân-român, revised by D. P. Barcianu, part I: român-germân, Sibiu: Institut tipografic, p. 678
16. ^ Dima, Eugenia (coord.) (2007), Dicționar explicativ ilustrat al limbii române, Chișinău: Arc / Gunivas, p. s.v. vacanță