urgență

Forms

urgență f (plural urgențe)^[1]

Etymology

It is borrowed from French urgence, as DEX 2009, MDA2, NODEX, Marcu and Wiktionary give it.^{[2][3][4][5][1]} Marcu & Maneca add Italian urgenza, and Scriban derives it from urgent, with the French word beside it.^[6][7] The French noun is formed on urgent with the suffix -ence; the adjective is borrowed from Late Latin, the present participle of Latin urgeō (“to press, urge”).^[1][8] MDA2 records an old variant urgință.^[3]

Earliest recorded meaning

MDA2 dates the first record to 1849, in Bucovina, with the sense “the quality of being urgent”.^[3]

Semantic evolution

The phrase de urgență “at once, without delay” was in use by the time of Caragiale.^[9] Barcianu's dictionary of 1886 has în caz de urgență “in case of urgent need”.^[10] Marcu records stare de urgență “state of emergency”.^[5]

Timeline

• 1849 – in Bucovina, the first record.^[3]
• 1886 – în caz de urgență in Barcianu.^[10]
• 1929 – Șăineanu defines it as the character of what is urgent.^[11]
• 1931 – a headword in the CADE, marked as a French word.^[12]

Meanings

Noun

1. urgency: the quality of what is urgent; a situation that needs to be solved at once, an emergency: de urgență “immediately, without delay”.^[2][1]
2. stare de urgență: a state of emergency declared by the state.^[5]

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1175
3. ^ a b c d Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 1389
4. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. urgență
5. ^ a b c Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual, p. s.v. urgență
6. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. urgență
7. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1382
8. ^ Rey, Alain, ed. (1992), Dictionnaire historique de la langue française, Paris: Le Robert, p. s.v. urgent
9. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 4, 592
10. ^ a b Barcianu, Sava Popovici (1886), Dicționar român-germân și germân-român, revised by D. P. Barcianu, part I: român-germân, Sibiu: Institut tipografic, p. 676
11. ^ Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 681
12. ^ Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. urgență