spațiu

Forms

spațiu n (plural spații)^[1]

Etymology

It is borrowed from Latin spatium (“space, room; interval”) for Tiktin, DER and Wiktionary, a learned loan of the modern period.^[2][3][1] DEX adds French espace,^[4] MDN gives Latin after the French model,^[5] DN Latin compared with German Spatium and Italian spazio,^[6] and MDA2, DLR and NODEX name all four: Latin, Italian, French and German.^[7][8][9] Gabinschi counts it a Latin–Italian loan.^[10] The inherited outcome of the same Latin word is spaț, the space between the front beam and the reed of a loom, so the two are a doublet.^[4][11][1]

The origin of the Latin word is obscure: de Vaan mentions a possible derivative of a form meaning “prospered, fattened”, hence “extended”, which cannot be confirmed, and finds a link with pateō (“to be open”) difficult.^[12]

Earliest recorded meaning

Tiktin dates the first record to 1703.^[2] MDA2 and DLR start with Costinescu's manuscript geometry of 1814: „De se va mișca un punct în spațiu... apoi se va naște o linie” “if a point moves in space, a line will be born”.^[7][8]

Semantic evolution

The word entered through geometry and philosophy, as the three-dimensional extension in which bodies exist;^[13] Asachi glossed it with întindere “extent” and used the form spație.^[8] Negulici in 1848 defined it as the extent between two limits, of place or of time.^[13] The modern dictionaries add “outer space”, a limited area or room, the gap between two things and, in printing, the blank between words.^[4][14] Phrases such as spațiu aerian “airspace”, spațiu cosmic “outer space”, spațiu verde “green space” and spațiu locativ “living space” are set phrases.^[4][7]

Timeline

• 1703 – the first record Tiktin dates.^[2]
• 1814 – spațiu in Costinescu's manuscript geometry.^[7][8]
• 1848 – in Negulici's dictionary of neologisms.^[13]

Meanings

Noun

1. (philosophy) The universal, three-dimensional form in which matter exists, inseparable from it;^[4][7] (mathematics) a set of points with given properties: geometrie în spațiu “solid geometry”.^[4][7]
2. The boundless expanse that holds the heavenly bodies; the air and the place around us: spațiu aerian “airspace”, spațiu cosmic “outer space”.^[4]
3. A limited place, area or extent; the setting within which something happens.^[4]
4. A free place between two things; a distance, an interval;^[4] (printing) the blank between letters, words or lines.^[4][9]
5. An interval of time.^[4][9]

Word family

• spația

Related words

• spaț
• Latin spatium

Usage notes

Old texts also have a plural spațiuri and a feminine spație.^[2][7]

References

1. ^ a b c Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. spațiu
3. ^ Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. spațiu
4. ^ a b c d e f g h i j k DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1037
5. ^ Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual, p. s.v. spațiu
6. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. spațiu
7. ^ a b c d e f g Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 944
8. ^ a b c d Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. spațiu
9. ^ a b c Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. spațiu
10. ^ Gabinschi, Marcu (2001), Dicționar de dublete etimologice ale limbii române, 2nd ed., Chișinău: Litera, p. 162
11. ^ Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. spas
12. ^ de Vaan, Michiel (2008), Etymological Dictionary of Latin and the other Italic Languages, Leiden Indo-European Etymological Dictionary Series 7, Leiden; Boston: Brill
13. ^ a b c Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București, p. s.v. spațiu
14. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România