sfârșit

Forms

sfârșit n (plural sfârșituri)^[1] As an adjective it inflects sfârșit, sfârșită, plural sfârșiți, sfârșite.^[2] A regional form is fârșit: „Scoate-mă de-acolea din groapă, c-aici mi-i fârșitu” “pull me out of that pit, for here is my end”.^[3][2]

Etymology

It is from Romanian sfârși (“to end”), the verb's past participle used as a noun and as an adjective.^{[2][4][5][3][1]} Ciorănescu and MDA2 take the verb from Old Church Slavonic съврьшити (sŭvrĭšiti, “to accomplish, finish”);^[6][4][1] Wiktionary takes it through Bulgarian свърша (svărša).^[6][4][1]

Earliest recorded meaning

MDA2 dates the noun to about 1550, in a text of Hasdeu's Cuvente den bătrâni.^[4] The adjective appears in the Psaltirea Voroneț of about 1551–1558 at Psalm 138:21, and the Psaltirea Scheiană has „cu sfârșită urâre urâiu-i” “I hated them with complete hatred”.^[7][5][3] Coresi's Psalter of 1570 has the articled noun sfîrșitul “the end” at Psalm 18:7.^[8]

Semantic evolution

As a noun it means the end of something in time or space, and since the oldest texts also the end of a life: phrases such as sfârșitul zilelor and a-și da obștescul sfârșit speak of death.^[4][2][3] The Gospel of 1746 has „până în sfârșit” “to the end”, and the adverbial în sfârșit “at last” and pe sfârșite “nearing the end” are recorded by Tiktin.^[3] An old sense “aim, purpose” has been lost.^[2]

As an adjective it first meant “complete, perfect” and “accomplished”, senses now obsolete.^[5][9] From “finished” it passed to people: drained of strength, exhausted, and in the Lexicon of Buda (1825) also thin of body and pale of face.^[5][10][2]

Timeline

• c. 1550 – the noun, in a text of Hasdeu's Cuvente den bătrâni.^[4]
• c. 1551–1558 – sfîrșită “complete” in the Psaltirea Voroneț.^[7]
• c. 1563–1583 – the adjective in the Codicele Voronețean.^[9][5]
• 1570 – sfîrșitul “the end” in Coresi's Psalter.^[8]
• 1649 – Mardarie's lexicon pairs sfîrșitul with Slavonic конецъ “end”.^[11]
• 1688 – sfârșitul throughout the Bucharest Bible.^[12]
• 1746 – „până în sfârșit” “to the end” in a Gospel book.^[3]
• 1825 – the Lexicon of Buda gives the noun “end, death” and the participle “lean, pale”.^[10]

Meanings

Noun

1. The end: the final part or moment of something;^[2][1] fără sfârșit “endless”, în sfârșit “at last”, la sfârșit “in the end”, a pune sfârșit “to put an end”, a lua sfârșit “to come to an end”.^[2][1]
2. death;^[2][4] a-și da obștescul sfârșit “to die”.^[2][4]
3. (obsolete) aim, goal.^[2]

Adjective

1. finished, completed.^[2][9]
2. Used up, consumed.^[2]
3. exhausted, worn out, drained of strength: sfârșit de puteri.^[2][3]

Related words

• sfârși
• nesfârșit
• săvârși

References

1. ^ a b c d e f g Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h i j k l m n DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1011
3. ^ a b c d e f g Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. sfârșit
4. ^ a b c d e f g h Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 873
5. ^ a b c d e Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. sfârșit
6. ^ a b Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. sfîrși
7. ^ a b Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. Ps 138:21
8. ^ a b Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. Ps 18:7
9. ^ a b c Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 874
10. ^ a b Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 638
11. ^ Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. sfîrșitul
12. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. Numbers 24:14