siguranță

Forms

siguranță f (plural siguranțe)^[1] Older and popular texts have siguranție: „fără deplină siguranție de nimerirea planului” “without full certainty that the plan would succeed” (Asachi).^[2][3] MDA2 also records the old and popular variant sicuranță;^[3][4] Tiktin gives sicuranție.^[3][4]

Etymology

It is formed from Romanian sigur + -anță, as MDA2, the DLR, DN and MDN explain it.^{[3][2][5][6][1]} Tiktin instead takes it from the old Italian sicuranza, reshaped after the adjective, and Scriban gives the same Italian word with the influence of the adjective and of Greek.^[4][7] The old variant sicuranță keeps the Italian /k/.^[3][4] The adjective is from Modern Greek σίγουρος (sígouros), which comes from Venetian siguro, from Latin secūrus.^[8][1]

Earliest recorded meaning

MDA2's first record is a document of 1776 printed in the Uricariul;^[3][4] Tiktin's is of 1777.^[3][4] An early quotation in the DLR shows the sense “certainty”, in Aaron's „pentru mai marea siguranție și tărire a documentelor” “for the greater certainty and strength of the documents”.^[2]

Semantic evolution

Two senses run side by side from the 19th century: “certainty, conviction” (Ghica, Maiorescu, Conta) and “safety, absence of danger”.^[2][9] Poliția de siguranță, later just Siguranța, was the security police, the political secret police of the past.^{[4][7][6][10]} Later the word became a technical term for protective devices: the safety catch of a firearm, the electric fuse, a safety lock, and ac de siguranță “safety pin”.^[9][5]

Timeline

• 1776 – first record, in a document printed in the Uricariul.^[3]
• 1777 – Tiktin's first record.^[4]
• 1929 – Șăineanu: “the quality of what is sure; absence of all danger”.^[11]
• 1939 – Scriban records the poliția de siguranță and a pune în siguranță “to put in safety”.^[7]
• 1986 – DN adds the firearm's safety catch and the electric fuse.^[5]

Meanings

Noun

1. safety, security: freedom from danger, and the calm this gives.^[9][3] A fi în siguranță “to be safe”.^[9][3]
2. certainty, firm conviction; also firmness, precision, skill.^[9][3] Cu siguranță “certainly; confidently”.^[9][3]
3. A safety catch on a firearm; a protective device on a machine; an electric fuse; a safety lock.^[9] Ac de siguranță “safety pin”.^[9]
4. (historical) Siguranța: the political secret police.^[6][10]

Word family

• nesiguranță

Related words

• sigur
• asigura

References

1. ^ a b c Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. siguranță
3. ^ a b c d e f g h i j k l Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 885
4. ^ a b c d e f g h Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. siguranță
5. ^ a b c Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. siguranță
6. ^ a b c Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual, p. s.v. siguranță
7. ^ a b c Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1198
8. ^ Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. sigur
9. ^ a b c d e f g h DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1015
10. ^ a b Breban, Vasile (1980), Dicționar al limbii române contemporane de uz curent, București: Editura Științifică și Enciclopedică, p. 550
11. ^ Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 1, 591