referitor

Forms

referitor m or n (feminine singular referitoare, masculine plural referitori, feminine/neuter plural referitoare)^[1]

Etymology

It is formed from Romanian referi + -tor, from the verb “to refer” with the suffix of agent nouns and adjectives.^{[2][3][4][5][1]} Scriban too derived it from the verb.^[6]

Earliest recorded meaning

Barcianu's Romanian–German dictionary of 1886 glosses it with German bezüglich “relating to”.^[7] MDA2's first record is Șăineanu's dictionary of 1896, which defines it as “referring to, relative to”.^[2][8]

Semantic evolution

Scriban still marked it as rare in 1939.^[6] It is now common, above all in the prepositional phrase referitor la “concerning, regarding”; the DLR quotes it from Preda and the press of the 1960s.^[4][9]

Timeline

• 1886 – in Barcianu's Romanian–German dictionary.^[7]
• 1896 – in Șăineanu's dictionary.^[2]
• 1939 – Scriban marks it as rare.^[6]
• 1955–1957 – the DLRLC records the phrase referitor la.^[9]

Meanings

Adjective

1. Followed by la: relating to, concerning something or someone: o lege referitoare la protecția mediului.^[3][2][1]
2. referitor la (prepositional phrase): regarding, about, in connection with: Referitor la cererea dumneavoastră, vă răspundem în scris.^[3][2]

Related words

• privitor

References

1. ^ a b c Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 676
3. ^ a b c DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 934
4. ^ a b Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. referitor
5. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. referitor
6. ^ a b c Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1110
7. ^ a b Barcianu, Sava Popovici (1886), Dicționar român-germân și germân-român, revised by D. P. Barcianu, part I: român-germân, Sibiu: Institut tipografic, p. 534
8. ^ Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 541
9. ^ a b Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 3, 709