recunoștință

Forms

recunoștință f (plural recunoștințe)^[1]

Etymology

It is formed from Romanian recunoaște + -ință, on the model of French reconnaissance.^{[2][3][4][5][1]} DELR gives the same analysis.^[6] Marcu and Maneca name riconoscenza beside the French model, and Scriban derives the word from cunoștință after reconnaître.^[7][8]

The verb recunoaște was itself formed from cunoaște, with the prefix re-, after the French verb and Latin recognōscō.^[6] The base verb continues Latin cognōscō (“to get to know”).^[9] The French model is formed on the present stem of that verb with the suffix -ance.^[1]

Earliest recorded meaning

DELR dates the noun, in the sense “gratitude, moral debt to a benefactor”, to 1821, in a record cited from Melchisedec; the negative nerecunoștință “ingratitude” is dated from the same source.^[6] MDA2 and Tiktin date it to 1827, in Constantin Golescu's translation of Neofit Vamva's Elementari de filosofie morală, in the phrase „mulțămirii și recunoștinții” “to thanks and gratitude”.^[3][5][4]

Semantic evolution

DLR quotes it from Pleșoianu, Negruzzi, Bolliac and Caragiale on.^[4] Negulici's dictionary of 1848 still defines it as the act of recognizing someone for what he is, and only then as thanks for a service, glossing it with Latin agnitiō.^[10] MDA2 notes that recunoaștere was once used in the same sense of “gratitude”, and DELR records an obsolete sense of the verb, “to show gratitude”.^[3][6]

In the 19th century it could also mean the reward itself: Negruzzi writes of someone made a Russian prince „spre recunoștința slujbelor sale” “in reward for his services”.^[11] DLRLC marks this sense as rare and obsolete, and NODEX as obsolete.^[11][12]

Timeline

• 1821 – recunoștință “gratitude” and nerecunoștință “ingratitude”, in a record cited from Melchisedec.^[6]
• 1827 – in Golescu's translation of Neofit Vamva's moral philosophy.^[3][5]
• 1831 – the adjective recunoscător in Pleșoianu.^[6]
• 1848 – Negulici defines it as recognition and thanks for a service.^[10]

Meanings

Noun

1. gratitude: the moral obligation one feels towards a benefactor; acknowledgement of a kindness received; a synonym of gratitudine.^[2][3][1]
2. (obsolete, rare) A reward for a kindness or service.^[11][3][12]

Word family

• nerecunoștință

Related words

• recunoaște
• recunoscător
• cunoștință
• cunoaște
• French reconnaissance

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 931
3. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 672
4. ^ a b c Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. recunoștință
5. ^ a b c Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. recunoștínță
6. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. recunoștínță
7. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. recunoștință
8. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1108
9. ^ Cihac, A. de (1870), Dictionnaire d'étymologie daco-romane I: Éléments latins comparés avec les autres langues romanes, Frankfurt am Main, p. 68
10. ^ a b Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București, p. s.v. recunoștință
11. ^ a b c Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 3, 704
12. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. recunoștință