recunoscător

Forms

recunoscător m or n (feminine singular recunoscătoare, masculine plural recunoscători, feminine/neuter plural recunoscătoare)^[1]

Etymology

It is formed from Romanian recunoaște + -ător, from the verb “to recognize; to acknowledge”.^[2][3][4][1] DELR lists it in the family of cunoaște, under recunoaște.^[5] Scriban and the neologism dictionaries see the model of French reconnaissant (“grateful”) behind the sense “grateful”.^[6][7][8]

The verb recunoaște is formed from the prefix re- and the same verb, after French reconnaître and Latin recognōscō; it is recorded from 1794 and in old texts could also mean “to show gratitude”.^[5] cunoaște itself is inherited from Latin cognōscō (“to get to know”).^[5][9]

Earliest recorded meaning

MDA2's first record is from the Curierul Românesc of 1829, which the DLR quotes: people run away dissatisfied „în loc de a fi recunoscători” “instead of being grateful”.^[3][4] DELR and Tiktin give a slightly later record, Pleșoianu's translation of Telemachus (1831).^[5][10]

Semantic evolution

From the start the adjective meant “grateful”: feeling gratitude to someone for a kindness received, and, by extension, showing that gratitude.^[3][4] It is usually construed with verbs such as a fi, a se arăta and a rămâne and the dative of the person: îi sunt recunoscător “I am grateful to him”.^[4][10] The DLR marks the old synonym mulțumitor in this sense as rare today.^[4] Its opposite nerecunoscător “ungrateful” is recorded from 1838, and the related noun recunoștință “gratitude”, modelled on French reconnaissance, from 1821.^[5]

Timeline

• 1829 – recunoscători in the Curierul Românesc, the first record.^[3][4]
• 1831 – in Pleșoianu's translation of Telemachus, the record Tiktin and DELR give.^[10][5]
• 1838 – nerecunoscător “ungrateful”.^[5]

Meanings

Adjective

1. grateful, thankful: feeling gratitude to someone for a kindness or service received: Îți rămân recunoscătoare pentru sfat. “I remain grateful to you for the advice.”^[2][3][1]
2. Expressing gratitude: o privire recunoscătoare “a grateful look”.^[3]

Word family

• nerecunoscător

Related words

• recunoștință
• cunoscător

References

1. ^ a b c Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 931
3. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 672
4. ^ a b c d e f Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. recunoscător
5. ^ a b c d e f g Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. cunoaște
6. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1, 1108
7. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. recunoscător
8. ^ Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual, p. s.v. recunoscător
9. ^ Cihac, A. de (1870), Dictionnaire d'étymologie daco-romane I: Éléments latins comparés avec les autres langues romanes, Frankfurt am Main, p. 68
10. ^ a b c Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. recunoscător