purtător

Forms

purtător m (plural purtători, feminine equivalent purtătoare)^[1]

Etymology

It is formed from Romanian purta (“to carry”) + -ător.^[2][3][4][5] The verb is from Latin portō (“to carry”).^[1]

The REW lists it among the continuations of portātor (“carrier”), with Italian portatore, French porteur and Spanish portador.^[6] Candrea and Densusianu derived it from portātōrius, and Wiktionary gives the suffixed verb and the Late Latin noun as alternatives.^[7][1]

Earliest recorded meaning

The psalter index has the feminine purtătoare first in the Psaltirea Voronețeană (c. 1551–1558), at Psalm 148:9, and again in Coresi's psalter of 1570.^[8] Tiktin's first record is the Psaltirea Scheiană, where purtătoriu means “leader”: „Și nu e în vreamea aceasta giude și prorocu și purtătoriu” “and there is at this time neither judge, nor prophet, nor leader” (Song of the Three Children).^[5] MDA2's first record is Coresi's Carte de învățătură of 1581.^[3]

Semantic evolution

Old Romanian used it in phrases: purtătoriu de grije “steward” in the Palia (“steward of my house”, Genesis 41:40), purtătoriu de moarte “death-bringing”, purtător de Dumnezeu “saint” and purtător de biruință “victor”.^[5][4][9] The sense “leader” lived on in folk poetry: „Purtătorii oștilor” “the leaders of the armies”.^[10]

Modern senses came with modern institutions: titlu la purtător “bearer security”;^[5][2][3] purtător de cuvânt “spokesperson”;^[5][2][3] purtător de germeni “carrier of germs” and undă purtătoare “carrier wave”.^[5][2][3] Scriban also notes the bearer of a name or title.^[11]

Timeline

• c. 1551–1558 – purtătoare in the Psaltirea Voronețeană (Ps 148:9), the first record.^[8]
• c. 1573–1578 – purtătoriu “leader” in the Psaltirea Scheiană.^[5]
• 1581 – Coresi's Carte de învățătură, MDA2's first record.^[3]
• 1660 – purtător glosses Slavonic words for “leader” and “God-bearing” in a Slavonic–Romanian lexicon.^[12]
• 1688 – purtători (of water) in the Bucharest Bible (Joshua 9:21).^[13][4]
• 1801 – Klein's dictionary glosses purtatoriu with Latin portator.^[14]

Meanings

Noun

1. A bearer, carrier: a person who carries or brings something.^[2][3][1]
2. purtător de cuvânt: a spokesperson, someone who speaks for others or is authorised to issue official news and texts.^[2][3]
3. purtător de germeni: a person or animal that harbours pathogenic microbes and spreads infection.^[2][3]
4. (finance) la purtător: payable to bearer, without the holder's name.^[2][15]
5. The holder of a name or title.^[11]
6. (obsolete) A leader.^[10][5]

Adjective

1. That carries or brings something: săgeți purtătoare de moarte “death-bearing arrows”.^[10][2]
2. (physics) undă purtătoare: a carrier wave.^[2][3]

Related words

• purta
• purtare
• port

Usage notes

The feminine is purtătoare; old texts have purtătoriu.^[2][5]

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h i j k DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 900
3. ^ a b c d e f g h i j Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 605
4. ^ a b c Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. purtătór
5. ^ a b c d e f g h i Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. purtătór
6. ^ Meyer-Lübke, Wilhelm (1935), Romanisches etymologisches Wörterbuch, 3rd ed., Heidelberg: Winter, p. 6674
7. ^ Candrea, I.-A.; Densusianu, Ov. (1907–1914), Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine (A–Putea), București, p. s.v. purtător
8. ^ a b Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. Ps 148:9
9. ^ Gaster, M. (1891), Chrestomatie română: texte tipărite și manuscrise (sec. XVI–XIX), dialectale și populare, cu o introducere, gramatică și un glosar româno-francez, vol. II, Leipzig: Brockhaus / București: Socec, p. s.v. purtător
10. ^ a b c Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 3, 635
11. ^ a b Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1078
12. ^ Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. purtător
13. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. Josh 9:21
14. ^ Gáldi, László (ed.) (1944), Samuel Klein: Dictionarium valachico-latinum. Primul dicționar al limbii române, Budapest: Királyi Magyar Pázmány Péter Tudományegyetemi Román Intézet (Klein's dictionary of 1801, with Gáldi's etymological study), p. 428
15. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. purtător