posibil

Forms

posibil m or n (feminine singular posibilă, masculine plural posibili, feminine/neuter plural posibile)^[1] A variant posibel occurs in Delavrancea: „nu crez că e posibel” “I don't believe it is possible”.^[2][3]

Etymology

It is borrowed from French possible, and at the same time borrowed from Latin possibilis, the two sources DEX, MDA2, the DLR, MDN and DILF give.^{[4][3][2][5][6]} Marcu and Maneca put Latin first and compare French, Scriban names only Latin, and Wiktionary only French.^[7][8][1] The French word was itself borrowed from Latin about 1265.^[9]

The Latin adjective is formed on possum (“to be able”) with the suffix -bilis.^[10][1] It was coined, with its opposite impossibilis, to render Ancient Greek δυνατός (dunatós).^[9] Graur lists it in the Romanian family of sum (“to be”), of which the Latin verb for “to be able” is a compound.^[11]

Earliest recorded meaning

The first record is of 1848, in the Bucharest newspaper Curierul românesc: a writer assures his reader that a woman he has known since her youth „n-a avut niciodată pe alta de paralelă posibilă” “never had any other possible equal”.^[3][2]

Semantic evolution

The adjective means what can happen, can be done or can be imagined, and also what is permitted.^[4][3] Used as a noun it names what is possible, above all in the phrase a face tot posibilul “to do all one can”, extended to a face posibilul și imposibilul “to do the possible and the impossible”.^[3][12] Scriban notes its elliptical use in answers, Posibil! for “maybe”, and NODEX lists an adverb posibil “possibly”.^[8][13][1] The older literary language also had putibil, an obsolete synonym.^[2]

Timeline

• 1848 – posibilă in Curierul românesc.^[3][2]
• 1886 – Barcianu's dictionary gives the German equivalent möglich.^[14]
• 1893–1895 – Damé's dictionary gives the French possible.^[15]
• 1929 – Șăineanu records the noun in a face posibilul.^[16]
• 1939 – Scriban records the elliptical answer Posibil!.^[8]

Meanings

Adjective

1. That can happen or be done; that can be imagined; feasible.^[4][3]
2. That one is allowed to do; permissible.^[4][3]

Noun

1. What is possible: a face tot posibilul “to do all one can, to try everything”.^[4][3]

Adverb

1. Possibly, perhaps, as a short answer.^[13][8][1]

Related words

• imposibil
• posibilitate
• French possible
• Latin possibilis

References

1. ^ a b c d e f Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. posibil
3. ^ a b c d e f g h i Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 479
4. ^ a b c d e DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 853
5. ^ Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual
6. ^ Costăchescu, Adriana; Dincă, Daniela; Dragoste, Ramona; Popescu, Mihaela; Scurtu, Gabriela (2009–2010), Dicționar de împrumuturi lexicale din limba franceză (DILF), 2 vols., Craiova: Universitaria
7. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România
8. ^ a b c d Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1022
9. ^ a b Rey, Alain, ed. (1992), Dictionnaire historique de la langue française, Paris: Le Robert
10. ^ Glare, P. G. W., ed. (2012), Oxford Latin Dictionary, 2nd ed., Oxford: Oxford University Press
11. ^ Graur, Alexandru (1980), Cuvinte înrudite, București: Editura Științifică și Enciclopedică, p. 41
12. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 3, 512
13. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. posibil
14. ^ Barcianu, Sava Popovici (1886), Dicționar român-germân și germân-român, revised by D. P. Barcianu, part I: român-germân, Sibiu: Institut tipografic, p. 492
15. ^ Damé, Frédéric (1893–1895), Nouveau dictionnaire roumain-français, 4 vols., Bucarest: Imprimerie de l'État, p. s.v. posibil
16. ^ Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 499