neregulă

Forms

neregulă f (plural nereguli)^[1]

Etymology

It is formed from Romanian ne- + regulă (“rule”), the negative of the noun.^[2][3][4][1] Regulă is a learned borrowing from Latin regula (“rule”).^[5][6]

Earliest recorded meaning

Șăineanu's dictionary of 1929 already has it, with the senses “disorder” and figuratively “moral disorder”.^[7] MDA2's first record is later, Ion Pas's novel Zilele vieții tale of 1949, where officers and civilians end up in court for nereguli “irregularities”.^[3][4]

Semantic evolution

The older dictionaries give the general sense “disorder, lack of order”.^[8][7] In modern use the word is mostly plural and means breaches of rules or of the law, especially irregularities in the keeping of accounts.^[2][3][9]

Timeline

• 1929 – in Șăineanu's dictionary, “disorder”.^[7]
• 1939 – in Scriban's dictionary, with the plural nerégule.^[8]
• 1949 – nereguli “irregularities” in Ion Pas's Zilele vieții tale, MDA2's first record.^[3][4]

Meanings

Noun

1. Lack of order; disorder.^[2][9]
2. (usually plural) An irregularity: a breach of the rules or of the law, especially in the management of accounts.^[2][3][10]

Related words

• regulă
• neorânduială

Usage notes

The plural is nereguli.^[2][1] Scriban gave it as nerégule, like the older plural of regulă.^[8][6]

References

1. ^ a b c Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 711
3. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 142
4. ^ a b c Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. neregulă
5. ^ Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. regulă
6. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 682
7. ^ a b c Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 428
8. ^ a b c Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 867
9. ^ a b Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 3, 200
10. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. neregulă