medicament

Forms

medicament n (plural medicamente)^[1]

Etymology

It is borrowed from French médicament, also borrowed from Latin medicāmentum (“drug, remedy”), as MDA2, DEX 2009, the DLR and the MDN give it.^{[2][3][4][5][6]} The DN names French with a reference to Latin, Wiktionary only French, and Scriban only Latin.^[7][1][8] The French word is itself borrowed from the Latin one.^[1] Graur groups the Latin noun with medicus (“doctor”) and medicīna, all from medeor (“to care for, heal”), the source of Romanian medic and medicină.^[9]

Earliest recorded meaning

The first record that MDA2 and the DLR cite is a text abbreviated Înv. vin.^[2][4] Negulici's dictionary of neologisms of 1848 lists it with Latin medicamentum and the glosses remed, remediu and leac.^[10]

Semantic evolution

The meaning has not changed: a substance prepared to cure, relieve or prevent a disease.^[3][2] It stands beside the older words doctorie and the popular leac, and the older and regional medicină in the same sense.^[3][4] The DLR quotes an old plural medicamenturi from Cuparencu, and MDA2 records an old variant medicamânt.^[4][2]

Timeline

• 1848 – in Negulici's dictionary of neologisms.^[10]
• 1870 – in Costinescu's dictionary, as a foreign word.^[11]
• 1886 – in Barcianu's Romanian–German dictionary.^[12]

Meanings

Noun

1. A medicine, drug: a natural or synthetic substance used to cure, relieve or prevent a disease.^[3][2][1]

Related words

• medic
• medicină
• Latin medicāmentum

Usage notes

The plural is medicamente;^[3][2][4] medicamenturi is old.^[3][2][4]

References

1. ^ a b c d e Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1479
3. ^ a b c d e f DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 636
4. ^ a b c d e f Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. medicament
5. ^ Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual
6. ^ Costăchescu, Adriana; Dincă, Daniela; Dragoste, Ramona; Popescu, Mihaela; Scurtu, Gabriela (2009–2010), Dicționar de împrumuturi lexicale din limba franceză (DILF), 2 vols., Craiova: Universitaria
7. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România
8. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1, 792
9. ^ Graur, Alexandru (1980), Cuvinte înrudite, București: Editura Științifică și Enciclopedică, p. 60
10. ^ a b Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București
11. ^ Costinescu, Ion (1870), Vocabularu romano-francesu, 2 vols., Bucuresci
12. ^ Barcianu, Sava Popovici (1886), Dicționar român-germân și germân-român, revised by D. P. Barcianu, part I: român-germân, Sibiu: Institut tipografic, p. 376