genial

Forms

genial m or n (feminine singular genială, masculine plural geniali, feminine/neuter plural geniale)^[1]

Etymology

It is borrowed from French génial, a neologism of the 19th century.^{[2][3][4][5][1]} The neologism dictionaries name Italian geniale as a second source.^[6][7] Scriban derived it from Latin geniālis.^[8] It belongs with geniu “genius”.^[2]

Earliest recorded meaning

MDA2's first record is in Titu Maiorescu's Critice, the collected essays of 1867–1892, in the sense “gifted with genius”.^[3]

Semantic evolution

Scriban gave, beside “having genius” and “showing genius”, a sense “depending on a person's nature”, close to the Latin word.^[8] Șăineanu's dictionary of 1929 has only “gifted with genius”, as in cap genial “a mind of genius”.^[9] The adjective is also used as an adverb: genial tăiate “carved with genius” in Gherea.^[10] In informal speech it now means “great, fantastic”.^[1]

Timeline

• 1867–1892 – in Titu Maiorescu's Critice.^[3]
• 1929 – cap genial in Șăineanu's dictionary.^[9]
• 1931 – CADE: “gifted with genius; showing genius”, from French.^[11]

Meanings

Adjective

1. (of people) Gifted with genius: un matematician genial.^[2][10]
2. (of ideas, works, deeds) Showing genius, brilliant: o invenție genială.^[2][12]
3. (informal) great, fantastic: A fost o seară genială!^[1]

Related words

• geniu
• genialitate
• French génial

Usage notes

The word is pronounced in three syllables, ge-ni-al.^[2][10]

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 433
3. ^ a b c Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 983
4. ^ Costăchescu, Adriana; Dincă, Daniela; Dragoste, Ramona; Popescu, Mihaela; Scurtu, Gabriela (2009–2010), Dicționar de împrumuturi lexicale din limba franceză (DILF), 2 vols., Craiova: Universitaria, p. s.v. genial
5. ^ Academia Republicii Populare Romîne (1958), Dicționarul limbii romîne moderne, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. s.v. genial
6. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. genial
7. ^ Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual, p. s.v. genial
8. ^ a b Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 549
9. ^ a b Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 1, 271
10. ^ a b c Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 371
11. ^ Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. genial
12. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. genial