fâneață

Forms

fâneață f (plural fânețe)^[1] A neuter variant fâneț occurs in Sevastos: „douăzeci de prăjini de fâneț” “twenty prăjini of hayfield”.^[2][3]

Etymology

It is formed from Romanian fân + -eață.^{[4][3][5][6][1]} fân continues Latin fēnum (“hay”).^[6]

The DA and DLRM take it instead from an adjective used as a noun, Vulgar Latin *fenicia, with prata (“meadows”) understood.^[2][7] The DA explains its relation to fânaț, from *fenacium, by Pușcariu's account of the exchange of these two Latin suffixes.^[2] Wiktionary gives both explanations.^[1]

Earliest recorded meaning

MDA2's first record is a document of 1742 published by Iorga in his Studii și documente.^[3] The DA cites the same collection for the variant fâneț.^[2]

Semantic evolution

The word has kept one sense, land where grass grows for hay, whether naturally or sown.^[4][2] Land sales priced a falce de fâneață, a measure of hayfield, beside forest land.^[2] In folk ballads the hero is reproached for trampling another's fields and hayfields: „Ce ne calci moșiile Și ne strici fânețele?” “why do you tread on our lands and spoil our hayfields?”^[2] Its synonyms are fânărie and fânaț.^[4]

Timeline

• 1742 – first recorded, in a document published by Iorga.^[3]

Meanings

Noun

1. A hayfield, land where grass grows, naturally or sown, to be mown for hay;^[4][3][1] fânărie, fânaț.^[4][3][1]

Related words

• fânaț
• fânărie

References

1. ^ a b c d e Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. fâneață
3. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 888
4. ^ a b c d e DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 385
5. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. fâneață
6. ^ a b Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. fân
7. ^ Academia Republicii Populare Romîne (1958), Dicționarul limbii romîne moderne, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. s.v. fîneață