deștept

Forms

deștept m or n (feminine singular deșteaptă, masculine plural deștepți, feminine/neuter plural deștepte)^[1]

Etymology

It is most likely from Romanian deștepta (“to wake”), an adjective formed from the verb, as DEX 2009, DLR and DELR hold.^[2][3][4] Wiktionary also allows this.^[1]

Other views take it straight from Latin.^[4] Candrea, followed by Ciorănescu and Wiktionary, derives it from Latin dispectus, the participle of dispiciō (“to open one's eyes, discern”).^[4][5][1] Candrea and Densusianu, CADE, Tiktin, MDA2 and DEX 1998 start from Vulgar Latin *deexcitus (“roused”): its regular outcome ⟨*deștet⟩, still seen in Megleno-Romanian diștet, took its present form under the verb and probably under înțelept.^{[6][4][7][8][9]} Italian desto is a similar adjective.^[6] Tiktin also names a Latin *disperrēctus, for the participle of expergīscor (“to wake up”).^[10][4] Scriban's Vulgar Latin *deexpectus (“waited for to the end”) is his own view.^[11][4]

Aromanian dishteptu is the Aromanian counterpart;^[12][1] Papahagi holds the second of the views above, Wiktionary the first.^[12][1]

Earliest recorded meaning

DELR dates the first record to 1731, in the critical apparatus of Nicolae Costin's chronicle, and Tiktin's first record is from about 1775.^[4][10] MDA2 and DLR quote the Abețedar of 1825 for the sense “awake”: „Doarme încă. — Ba nu, Domnul iaste deștept” “He is still asleep. — No, the master is awake”.^[7][3]

Semantic evolution

The first sense was “awake, not asleep”, which DEX 2009 and MDA2 now mark as old.^[7][3] From being awake, the word passed to being wide awake in mind, “quick, intelligent”;^[2][7] Tiktin quotes Alecsandri's folk poems: „Înțelepte și deștepte” “wise and clever”.^[10] In familiar use it can mean “cunning, sly”, and ironically, as a noun, a know-all: a face pe deșteptul “to play the clever one”.^[2][7] Slang uses it ironically for “stupid”.^[13] Deșteptăciune “intelligence” is recorded from 1835.^[4]

Timeline

• 1731 – first record, in Nicolae Costin's chronicle.^[4]
• c. 1775 – Tiktin's first record.^[10]
• 1825 – deștept “awake” in the Abețedar of Pleșoianu and Librier.^[7][3]
• 1835 – deșteptăciune “intelligence”, in Gorjan.^[4]

Meanings

Adjective

1. (dated) awake, not asleep; roused from lethargy.^[2][1]
2. Often as a noun: quick to understand what one reads, hears or sees; clever, intelligent.^[2][1]
3. (colloquial) cunning, sly.^[2]

Word family

• deșteptăciune

Related words

• deștepta
• deșteptător
• Aromanian dishteptu

References

1. ^ a b c d e f g h Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 303
3. ^ a b c d Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. deștept
4. ^ a b c d e f g h i j Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. deștepta
5. ^ Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. deștepta
6. ^ a b Candrea, I.-A.; Densusianu, Ov. (1907–1914), Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine (A–Putea), București, p. s.v. deștept
7. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 680
8. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” (1998), Dicționarul explicativ al limbii române, 2nd ed., București: Univers Enciclopedic, p. 291
9. ^ Saramandu, Nicolae (coord.) et al. (2010–), Dicționarul dialectului meglenoromân, general și etimologic, fascicles in Fonetică și dialectologie XXIX–, p. 219
10. ^ a b c d Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. deștept
11. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 415
12. ^ a b Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 403
13. ^ Volceanov, George (2007), Dicționar de argou al limbii române, București: Niculescu, p. s.v. deștept