cravată

Forms

cravată f (plural cravate)^[1]

Etymology

It is borrowed from French cravate.^{[2][3][4][5][1]} Ciorănescu names Italian cravatta beside the French word, and the DN compares it.^[6][7]

The French word comes from dialectal German Krawat (“Croat”), from Serbo-Croatian Hrvat (“Croat”): the neckcloth was first copied from the dress of Croatian horsemen.^[2][8] The DHLF adds that the Croatian light cavalry served France from the reign of Louis XIII, and that the sense “neckband” appeared about 1650.^[9] The word is thus an etymological doublet of croat.^[10]

Aromanian has cravatã, but it came by another road: from Italian through Modern Greek κραβάτα (kraváta).^{[6][11][12][13]}

Earliest recorded meaning

Tiktin dates the first record to 1832, and DELR to 1840, in the vocabulary of Poenaru, Aaron and Hill.^[5][2] The sense is the one it still has, a band of cloth tied around the neck.^[2]

Semantic evolution

The neuter cravat, recorded by Stamati and Pontbriant for a neckband, did not last.^[14][2] The DA adds the ribbon from which a high decoration hangs, and by extension the decoration itself.^[14][15] Under communism cravată roșie or cravată de pionier was the red triangular scarf of the Pioneers.^[4][3] In nautical use it is also an extra rope that holds the anchor.^[16]

Timeline

• 1832 – the first record.^[5]
• 1840 – in the vocabulary of Poenaru, Aaron and Hill.^[2]
• 1894 – cravata in Vlahuță's novel Dan.^[3][14]
• 1933 – cravatieră “woman who makes or sells ties”.^[2]
• 1966 – cravatier “tie maker or seller”.^[2]

Meanings

Noun

1. A necktie: a narrow band of cloth or silk knotted at the neck, its ends hanging down the chest.^[4][3][1]
2. (obsolete) The red neckerchief of the Pioneers: cravată roșie, cravată de pionier.^[4][3]
3. The ribbon of a high decoration; by extension the decoration itself.^[14][15]
4. (nautical) An extra rope that holds the anchor.^[16]

Word family

• cravatier

Related words

• croat
• Aromanian cravatã

Usage notes

The plural is cravate; in Moldavia the DA also records cravăți and crăvăți, and Camil Petrescu used crăvăți.^[14][17]

References

1. ^ a b c Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. cravată
3. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 538
4. ^ a b c d DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1, 246
5. ^ a b c Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. cravată
6. ^ a b Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. cravată
7. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. cravată
8. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1, 361
9. ^ Rey, Alain, ed. (1992), Dictionnaire historique de la langue française, Paris: Le Robert
10. ^ Gabinschi, Marcu (2001), Dicționar de dublete etimologice ale limbii române, 2nd ed., Chișinău: Litera, p. 65
11. ^ Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 308
12. ^ Pascu, Giorge (1925), Dictionnaire étymologique macédoroumain, 2 vols. (I: Les éléments latins et romans; II: Les éléments grecs, turcs, slaves, albanais, germaniques, magyars, néologismes, créations immédiates, obscurs), Iași: Cultura Națională, p. 1, 206
13. ^ Cunia, Tiberius (2008), Dictsiunar a limbãljei armãneascã, Editsii Timpurarã (after T. Papahagi, Ș. Mihăileanu and I. Dalametra; online at dixionline.net), p. 334
14. ^ a b c d e Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. cravată
15. ^ a b Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. cravată
16. ^ a b Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual, p. s.v. cravată
17. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 1, 569