cădință

Forms

cădință f (plural cădințe)^[1]

Etymology

It is formed from Romanian cădea + -ință, from the verb in its old sense “to be fitting, to be proper”.^[2][3][4][1] Ciorănescu lists it among the derivatives of cădea with the sense “propriety”, and DELR places it in the same family.^[5][6] The verb is inherited from Latin cadō (“to fall”).^[5]

Wiktionary also allows that the noun may continue Vulgar Latin *cadentia, formed on cadēns (“falling”), the present participle of the Latin verb; on that view it would be a doublet of the neologism cadență.^[1] The Lexicon of Buda of 1825 had already set it beside Italian cadenza and the Latin verb.^[7]

Earliest recorded meaning

Tiktin's first record is in Dosoftei's lives of the saints of 1683, where a man is told „Nemică cuconesc sau fără cădință să nu facă” “let him do nothing childish or without decorum”.^[3] DELR dates the word to 1682.^[6]

Semantic evolution

From “what is fitting” the word moved to “what is due to someone”: a right, a privilege or a prerogative, as in Șincai's „Din cădința oștirei” “by the right of the army”.^[3][8][6] Scriban glosses it both as decency and as competence or a right.^[4] Dosoftei also used the negative necădință “wrong, injustice”, in cu necădință “unlawfully”.^[3][6] The Lexicon de la Buda added a third sense, the cadence of verse, taken from Latin and Italian.^[7] The word is now dated and rare.^[2][1]

Timeline

• 1682 – first record according to DELR.^[6]
• 1683 – cădință “decorum” and necădință “injustice” in Dosoftei's lives of the saints.^[3]
• 1825 – the Lexicon de la Buda glosses it as propriety, as a right and as cadence.^[7]
• 1865 – Pisone gives it as a synonym of cuviință.^[9]

Meanings

Noun

1. (dated, rare) decency, propriety: the conduct that befits a person; cuviință.^[2][1][8]
2. (dated) A right or prerogative: what is due to someone.^[8][6][4]

Word family

• necădință

Related words

• cădea
• cuviință
• cadență

References

1. ^ a b c d e f Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 317
3. ^ a b c d e Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. cădință
4. ^ a b c Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 243
5. ^ a b Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. cădea
6. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. cădea
7. ^ a b c Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 81
8. ^ a b c Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. cădință
9. ^ Pisone, Domițian (1865), Dictionariu românescu, latinescu, germanescu și francescu, lucrat după sistemul Lexiconului de Buda, București: Typografia Ioann Weiss, p. 60